"Amintiri din liceu" ca elev si profesor in "Cismigiu & COMP." si "Buna Dimineata, Baieti!"

Cartile sunt scrise de Grigore Bejenaru intr-o maniera foarte comica, relatand simplu si distractiv cele mai interesante si jucause momente din viata lui de elev, si mai apoi de profesor.

Acest autor pe care il asemuiesc usor cu Mihail Drumes datorita scrierii sale simpatice, s-a nascut in anul 1907 intr-o comuna ilfoveana, Bratulesti Cocioc, inca de mic debutand publicistic in "Lumea copiilor", urmand apoi si alte colaborari cu diferite reviste pentru cei mici.  In 1926 isi ia bacalaureatul si absolveste sectia moderna a Liceului "Lazar", discutat atat de mult in aceasta carte, iar in 1930 isi finalizeaza cursurile Facultati de Litere si Filosofie din Bucuresti. Dupa terminarea facultatii, devine profesor, si mai apoi lucreaza in adminsitratie la Primarie.


Cismigiu & COMP." si "Buna Dimineata, Baieti!" sunt doua carti pe care poti sa le citesti la orice varsta, mai ales daca vrei sa te relaxezi zambind la fiecare rand al cartii, daca vrei sa iti amintesti de perioada in care ai fost si tu odata licean.

In anul 1942 apare scrierea "Cismigiu & COMP", care reflecta foarte mult viata sciitorului si identitatea sa, in 1947 apare editia imbogatita si apoi in 1968 o alta editie revazuta care se vinde ca painea calda. Tot in 1947 publica alte volume pentru copii : "Cei trei strengari"  si "Cu trenul". 

In anul 1972 isi publica cartea "Buna dimineata , baieti", cntinuare a cartii "Cismigiu & Comp". 

Grigore Bejenaru moare in 5 februare 1986 la Bucuresti. Dupa moartea acestuia, sunt editate "Noua basme vesele pentru toate varstele" si romanul partial autobibliografic "Balsam de Canada".

Cartea te tine cu sufletul la gura datorita reconstructiei perfecte a acelei varste si perioade a anilor de scoala, a adolescentei, a bucuriilor ei, dar si a supararilor acelei perioade (cate-o corigenta, cate o nota proasta, cate-o o deceptie in dragoste, cate-o ora lipsa de la scoala, o eliminare pentru cine stie ce prostie facuta...). 

Mi-a placut nespus de mult datorita inlantuirii lejere a evenimentelor, a degajarii cu care a fost scrisa, a dialogurilor simpatice dintre elevi sau dintre elevi si profesori, sau intre Grigore profesorul si elevii pe care i-a instruit cum stia si el mai bine. De asemenea mi-a palcut faptul ca in paginile sale, regasim amintiri cu referire la Mihai Eminescu, Ion Creanga, Gerge Enescu, Marin Preda si altii.... relatari pe care nu le-am mai citit altundeva.

"Cartea lui Grigore Bejenaru .. se citeste cu placere, rememorandu-se anii fermecatori ai copilariei si adolesentei fiecaruia dintre noi ..." (Hristu Candroveanu - Literatura pentru copii, Ed. Albatros, Bucuresti 1988, pp 113 - 116)

Dintre fragmentele care m-au facut sa zambesc, se numara cele mai de jos si pe care cu drag le  recitesc:

""...caci multi dintre noi renuntasera si fugisera in corpore in Comert, unde nu se cerea examen de admitere in cursul superior. Atunci, pe vremea aceea, i-am dispretuit pe acesti dezertori care se-nhaitasera cu "maslinarii" atunci cum ii poreclisera pe cei din comert. 

De unde sa stim noi, sarmanii, "ca peste cativa ani, ei aveau sa fie primiti in slujbe cu zeci de mii de lei, in timp ce noi astia: bacalaureatii si licentiatii de la facultatiile , hai sa le zicem mai distinse, aveam sa somam sau sa dam lectii de 10 de lei ora ". 

Iubesc cand dau peste o carte "uitata" sau care "spera a fi citita"  din biblioteca mamei, mai ales din Coletia Nationalul, toate fiind scrise de autori romani, despre care poate nu am auzit sau la care nu ii dadeam o sansa (mama are foarte multe carti).
SI asa am dat la recomandarea mamei de cartile lui Drumes, sau a scriitoarei Cella Serghi, si ultima citita fiind aceasta :Cismigiu & Comp. - Buna dimineata, baieti !"
O recomand din suflet, o data, de doua ori... si de cate ori doriti sa va intalniti cu atmosfera dulce a scolii de odinioara.

Mama mea, o "Comoara de Lumina"

In 23 noiembrie 2017, cu doua zile inainte de a-si sarbatori ziua de nastere, am avut fericirea de a participa la
o noua lansare de carte a mamei mele,  "Comori de lumina", dupa "Povestea Castanului", "Basmaluta cu fluturi", "Glasuri de cer ", "Mere Rosii" si "Bulgarasi de soare"
                                                                                                            ... 60 de ani, sase carti pentru copii!

Sfarsitul de an ne- a purtat pasii spre minunata lume a copilariei, la Biblioteca Judeteana a Copiilor Tirgu Mures, impreuna cu copiii care au cantat si recitat poezii incluse in aceasta minunata carte, elevi de la Liceul de Arta care au interpretat la pian bucati muzicale; alaturi de parintii incantati sa ia parte la acest eveniment, si nu in ultimul rand alaturi de educatoarele implicate direct in lansare. Cartea a fost ingrijita de prof. dr. Valentin Marica, prezent la lansare. 

Eveniment ne-a pregatit sufletul  pentru luna cadourilor si ne-a facut sa ne reamintim de copilarie si cat de minunata a fost si este pentru toti cei care isi pastreaza inca sufletul de copil.

Imi place sa spun ca mama mea e putin  din Otilia Cazimir, Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Ioan Creanga, George Toparceanu, si foarte mult din EA, doarece poeziile si povestile sale sunt inspirate foarte mult din copilaria sa si a noastra, unde in fiecare carte apare "Mos Petru", "Bunicuta Iia", "Bunicul Ioan" , "Smaranda", "Liana", etc..

Scrie despre tot si toate, aici vei intalni poezii superbe despre orice anotimp: 

- despre frumoasa PRIMAVARA ( "Ghiocelul", "Lalele", "Fetita cu papadii", "Mamaruta", "Martie", "Randunica", "Ariciul" sau "Teposul", "Tei", "Copacul ciripitor", "Ciresul", "Soare, draga soare !", "Ouale de Pasti" si altele)


- despre minunata si geroasa IARNA ("Ninge iar", "Fulgi de nea", "Batrana iarna", "Mosul din vis", "Frunza verde de bradut", "Zi friguroasa", "Iarna intra-n sat", "Uite, omul de zapada !", "Copiii colinda", "Decor de iarna", "Vrabiutele", "Mos Craciun", "Cadoul Iernii", "Zi de iarna ca-n povesti", "Mosul bun", si multe altele).


Cartea contine 191 de poezii, are 157 de pagini de o calitate superioara, iar printre paginile acestei carti vei intalni desene ale copiilor la care mama a fost si este educatoare.

- despre calduroasa VARA ("Caldura verii", "Ciocanitoarea", "Soarecele visator", "Ploaia", "Ghimpisor", "Cucul si tata Ane", "Fluturele", "Ploaia", "Vantul verii", "Lacul" , "Concertul florilor", "Vantul verii", etc...)

- despre bogata TOAMNA ("In livada", "Toamna", "MERE ROSII", "Vrabiuta", "Vantul si Crizantema", "Para si gutuia", "Greierele", "CASTANUL", etc...)

Aceasta carte " Se dedica tuturor celor care cred in LUMINA ca izbanda " , si de ce nu, prin joc, prin veselie, prin optimism, prin revenirea la copilul de odinioara, la aprecierea lucrurilor mici si simple ale vietii, la iubire.

Lucian Blaga spunea odata "Intelepciunea si iubirea mea e jocul", pai... Hai sa ne jucam, sa citim, sa cantam ... sa visam si sa ne indeplinim visele ca atunci cand eram copii!

Va invit si eu sa visati alaturi de aceasta carte a copilariei.

"Imaginea din oglinda" - Sandra Brown

Considerata de foarte multi cititori o scriitoare tabu, de altii o scriitoare cu opere relaxante, sau o scriitoare de "toaleta", am vrut sa imi fac si eu o parere despre ceea ce inseamna  Sandra Brown si bine am facut. 

Prima carte citita a Sandrei, "Imaginea din Oglinda" a fost o carte relaxanta, cu o actiune foarte bine derulata, cu evenimente petrecute liniar, fara sa te oboseasca si care sa te tina in priza permanenta, mai ales daca actiunea in sine ti-a stranit interes.

Subiectul acestei carti m-a facut sa imi amintesc de telenovela copilariei mele "Impostoarea" cu Gabriela Spanic, care mi-a placut foarte mult. 

Actiunea este destul de simpla si evenimentele se petrec cat se poate de liniar, facand ca lecturarea sa fie cat se poate de usoara si relaxanta.

Sotia unui binecunoscut om de afaceri (Carol) impreuna cu fetita lor este nevoita sa se imbarce pe avion intr-o calatorie, pe acelasi avion aflandu-se si o tanara reporter TV. In urma accidentului aviatic, tanara reporter (Avery) reuseste sa o salveze pe fetita (Mandy), insa din pacate mama acesteia moare.  Internata in spital cu rani foarte mari pe fata si pe corp, ajunge sa ii se faca o operatie estetica pentru a-si redobandi fata initiala, deoarece ramasese desfigurata in urma accidentului. Obligata de situatie, ii se schimba involuntar identitatea, timp in care descopera ca presupusul sau sot se afla intr-un mare pericol de moarte. Indragostindu-se pe parcurs de acest presupus sot, doreste sa ii spele adevaratei Carol din marile ei pacate, doreste sa se apropie de fetita care nu simtise pana atunci dragostea de mana (atasandu-se foarte mult de ea in urma salvarii ei de la moarte) si isi ia responsabilitatea de a afla cine e acela care doreste sa il omoare pe  Tate.
Desi toata lumea sesizeaza diferenta de caracter si de atitudine a "noii" Carol, ea incearca sa mearga pe drumul ei, nedezvaluindu-si identitatea adevarata pana in momentul in care, gasindu-se intr-un moment intim cu Tate, acesta isi da seama ca sotia lui este o impostoare.
Finalul nu vi-l mai dezvalui, poate v-am starnit putin interesul si veti citi si voi aceasta carte cand aveti chef de putina relaxare activa.

Cred ca fiecare om cand citeste, invata ceva dintr-o carte, cam asta e motivul pentru care lumea citeste. Insa uneori alegi si carti care sa te stimuleze mai putin si sa te relaxeze mai mult.
Ei bine, nu pot sa zic ca am invatat multe din aceasta carte, insa acum pot sa am o parere despre ceea ce scrie Sandra Brown, am facut cunostiinta cu un nou autor de carti, si am invatat totusi ca atitudinea si comportamentul egoist al omului poate face, direct sau indirect, mult rau celor din jur, celor care nu au nici o vina.
Ce mi-a placut la aceasta carte a fost subiectul (care m-a facut si sa aleg acest titlu), faptul ca lecturarea a fost usoara, aveam nevoie de o carte simpla, si mi-a placut ca m-a tinut in priza asemenea filmelor vechi la care ma mai uit uneori.

Glasul Marii - Manuel Vicent

 ... inceputa cu neincredere, si terminata pana la ultima pagina intr-un suflu"

Cam asa am inceput eu primele pagini ale acestui roman, atrasa fiind de descrierea de pe spatele cartii "... este povestea unui mire ivit din spuma marii sa-si intampine mireasa, cum fagaduise candva, recitandu-i versuri celebre pentru a strabate impreuna drumul in urma unei magice ceremonii nuptiale ce incununeaza o iubire mai presus de viata si moarte. Mirele nu este altul decat un avatar al grecului Ulise, intors dupa zece ani de peregrinari ca sa constate ca in vremurile noastre sotiile nu mai asteapta tesand panze pe ca nu le mai sfarsesc niciodata"

Romanul incepe cu sfarsitul, despre dublul eveniment tragic petrecut pe o plaja spaniola, insa nu intelegem exact cine sunt personajele si cum s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Astfel, manata de dorinta de a afla exact ce si cum s-a intamplat, m-am pus cu rabdare sa citesc fiecare pagina, atrasa fiind totodata de descrierea minunatelor peisaje spaniole si "mireasma" aerului  care ma "imbata in fiecare pagina". Sa fie dorul de Spania ? 

Romanul este presarat si de elemente fantastice, de personaje si situatii fantastice, de simbolism,  sau cel putin personajele  doresc sa "calatoreasca" in situatii fantastice, creindu-si astfel, lumea lor.

Personajul principal, Martina, ajunge sa se indragosteasca de Ulise, un profesor romantic dar totodata neinteles cu care petrece o minunata perioada de iubire, insa pana la nunta si pana se naste primul copil. 

Mi-a placut modul in care cei doi se bucurau de viata si de ceea ce insemnau ei, de faptul ca iubirea le invada porii, acest lucru resimtindu-se si in jur.

Dupa acea perioada de iubire si libertate in doi, urmeaza o alta perioada de tristete in care femeia se simte singura si parasita, moment in care Ulise, chiar daca nu stie sa navigheze isi cumpara o barca, cu care  pleaca pe mare si se reintoarce ca si cum nimic nu s-a intamplat, dupa multi ani, in aceasta perioada el fiind declarat mort.

"Ma cred un navigator lipsit inca de imaginatie.... Sa navighez si sa nu fiu liber n-am sa pot suporta" 

"Moartea nu poti s-o intelegi, poti doar s-o inveti. S-o accepti ca pe ceva firesc este singurul mod de a reinvia"

Martina dupa o vreme, se recasatoreste cu un barbat care o iubea si era gata sa ii ofere si luna de pe cer, insa Martina, simtea ca inima sa era inca ocupata. Primul ei sot revine dupa aproximativ 10 ani, ivit "din spuma marii" se reintoarce cu un "cadou" promis si nu poate sa creada ca sotia sa nu l-a mai asteptat.

Manata inca de iubire, se sacrifica si incepe sa traiasca un dublu rol, cea de nevasta, si cea de amanta, sacrificandu-se pentru trecutul sau si pentru barbatul pe care l-a iubit "pana la moarte".
Se pare ca oamenii in situatii limita si atunci cand iubesc ceva (pe altcineva sau ceva anume), devin egoisti si sacrifica tot pentru fericirea lor de moment sau pentru fericirea eterna.

Cred ca unii oamenii isi traseaza singuri propriul destin si il urmeaza fara frica, altii si-l traseaza dar nu isi dau seama ca e opera lor spre destinatia in care apuca sa ajunga si se tem. Protagonistii acestei carti se pare ca nu se tem, se tem doar de ideea de a fii din nou despartiti, isi urmeaza calea, mai mult necunoscuta si misterioara, transformandu-se in doi miri frumosi, imbracati ca de nunta, sarutati de spumoasa si tumultoasa mare.

... am fost un cuvant intr-o carte, am fost un nume in mare vreme de un an am zabovit vrajit in spuma apei.

Acest roman a fost scris de Manuel Vicent, scriitor si ziarist spaniol, nascut in 10 martie 1936 in Villavieja, Castellon. 

De-a lungul vietii a fost premiat cu diferite premii literale, printre care : NADAL (1986 pentru Balada lui Cain),  ALFAGUERA(premiu primit de 2 ori, in 1966 pentru Pasti si portocale si in 1999 pentru Glasul Marii). 

Romanul Glasul Marii a fost ecranizat de catre regizorul Bigas Luna.

Lectura si vizionare placuta !

Ultimul Viking - O.FG. Arion

.... o carte despre iubire, mister, mitologie, fantezie..... 

O carte pe care am inceput-o cu neincredere, la inceput simteam ca nu ma prinde deloc, poate doar putin scrierea jucausa a autoarei.

Insa, asa cum scrie si in carte , "....este bine sa afli lucruri noi. Ca mintea este ca un vas in care torni toata viata informatii si, cu cat este mai plin......cu atat esti mai puternic si mai stapan pe propria viata....".

Insa nu neaparat ca am devenit mai puternica citind aceasta carte, cat m-am imprietenit cu acest tip de scrieri, de personaje, de actiune fantastica, si de ce nu, as vrea sa citesc si urmatorul volum.

O carte interesante care nu credeam ca ma va captiva pana la sfarsit, tinand cont ca nu sunt adepta cititului de carti cu vampiri... Dar se pare ca si vapirii pot fi simpatici, romantici, pasionali, protectori, capabili sa trezeasca in sufletul nemuritorilor senzatii nebanuite de pasiune arzanda, iar 

lecturile de acest gen...interesante.

Ce mi-a placut cel mai mult in aceasta carte:

- mi-a placut cum personajul feminin, Victoria Grey, o tanara pragmatica si totodata comica, bine ancorata in real, patroana a unei cafenele de care se ocupa cu mare drag , este prinsa in vartejul unei lumi intunecate si modul in care percepe aceasta noutate in viata ei (voluntar sau involuntar datorita pretiosului metal aflat in posesia ei);

- faptul ca toata lumea are dreptul sa iubeasca si sa fie iubit, indiferent de ceea ce esti si de unde provi;

- faptul ca trei barbati se simt atrasi de ea, poate si ea la randul ei este obligata moral sa aleaga doar unul, si il alege pe cel de care se simte femeie, chiar daca face parte dintr-o total o alta lume, intunecata sau mai putin intunecata;

- mi-a placut misterul cartii si modul in care te tine in alerta sa rasfoiesti pagina cu pagina pana ajungi la final;

- mi-au placut toate elementele ce tin de credintele si zeitatile vikingilor, despre creaturile mitologice intalnite in diferitele culturi...

Citisem pe cateva forumuri si scria o anumita persoana ca aceasta carte e exact ce avea nevoie in momentul in care facuse o pauza de la citit si dorea sa intrerupa acest repaos.

Ei bine, asta simt si eu, cred ca mi-a redat energia de a ma reapuca de carti, dupa lenevia avuta.

Pe jos de-a lungul Nilului - Levison Wood

Dupa o buna perioada de timp, am terminat si eu "Pe jos de-a lungul Nilului" de Levison Wood, nu din cauza ca as fii citit-o incet, insa fiind cumprinsa de multe informatii, necesita multa atentie pentru a putea sa fii "si tu prezent pe traseu" si sa o intelegi.
Autorul cartii este Levison Wood, care strabate lungimea Nilului, aproape 7000 km (adica 6839 km) , PE JOS, durata expeditiei fiind de aproximatv 5 luni, timp in care si-a petrecut noptile in salbaticie si a fost pandit de nenumarate pericole: crocodili, hipopotami, arsita din desert , agenti de securitate motivati politic si  fanatici. 

In aceste 5 luni,  a trecut prin 7 tari, care desi se aflau in Africa, erau pe cat se poate de diferite, de la conditii de viata si clima, pana la politica interna.

Poate multi se intreaba de ce s-a pornit sa faca acest traseu, motivatia lui fiind urmatoarea si ii dau dreptate: "Motivatia mea era in mare parte egoista, desigur - sa merg in cea mai mare aventura a vietii mele, sa vad ceea ce oamenii obisnuiti pot doar sa viseze si sa-mi testez limitele. Nilul era acolo si voiam sa-l parcurg pe jos". 

O alta motivatie a autorului era dorinta de a descoperi izvoarele Nilului, majoritatea oamenilor crezand ca acesta izvoraste din Uganda, lacul Victoria. Ceea ce considera ugandezii ca e Nil, este confluenta a doua mari fluvii: Nilul Albastru( ale caror ape izvorasc din Muntii Etiopiei - Lacul Tana) si Nilul Alb (ai carui afluenti se intind prin Uganda, pe langa Lacul Victoria si prn Tanzania), insa si acest lucru este contestat. Confluenta lor se face in Khartoum.

Aceasta idee fantastica de a face calatoria invers  ii venise la 21 ani , insa ii luase 2 ani de zile ca sa o si puna in practica. Autorul de cand se stie a dorit sa porneasca intr-o calatorie de proportii, care sa il puna pe urmele marilor expeditii din trecut, sa il puna la incercare fizic si mental. La 21 ani venise din Cairo facand autostopul trecand printr-un Orient Mijlociu tulburat. Dupa 1 an de zile se inscrie intr-o calatorie cu autostopul spre India pe uscat, mergand pe Drumul Matasii, trecand prin mijlocul Afganistanului si Irak.

Si pana la urma, de ce motivatie mai mare ai nevoie in viata sa faci ceva, daca tu vrei sa faci acel ceva?  Dorinta te pune in miscare si te ajuta sa faci ce e bine pentru sufletul tau.

Ca si geografa din fire, pot sa zic ca imi place aventura si tot ce tine de geografie. Ei bine, aceasta carte, desi greoi de citit fiind  patrunsa de multe detalii, geografice, politice si nu numai, ofera foarte multe informatii interesante, despre care, poate niciodata nu am auzit:

- Padurea Nyungwe, fiind cunoscuta printre bastinasi drept "zona tampon", o intindere cu pini si eucalipti plantati de mana omului, copaci straini de Africa, dar introdusi aici in perioada coloniala pentru a satisface nevoia tot mai mare de lemn de foc.

 

- in 1651 la Roma este inaltata "Fantana celor 4 fluvii", iar Nilul este reprezentat de un zeu cu capul acoperit de o gluga, simbolizand faptul ca nimeni nu putuse sa afle unde-i erau izvoarele.

- De o parte si alta a granitei cu Tanzania si Uganda exista o mica padure tropicala plina de maimute colobus

- La cativa km spre nord de punctul unde fluviul se intalneste cu malurile lacului Victoria, se afla satul pescaresc Kasansero, care fusese intemeiat pentru capturarea faimosului biban de Nil, deoarece se considera ca Lacul Victoria este o resursa insuficient exloatata, care putea hrani regiuni intinse din estul Africii, iar acest peste fusese aclimatizat in lac pentru a crea o noua industrie de escuit. Insa popularea cu acest peste daunator a fost un dezastru din punct de vedere al mediului, ducand la disparitia altor tipuri altor specii de peste.

- in Kasansero, procentul de oameni infectati cu HIV ajunge la 70% si toata lumea stie ca daca te casatoresri cu o femeie, automat ai dreptul si la surorile ei, si la fel, fratii tai au dreptul si la sotia ta.

- la Nord de Kampala se iveau boda-boda, biciclete si motocilete taxi caracteristice pentru aceasta parte a Africii. Kapala este mandria Ugandei oras - capitala

- Lacul Kyoga, in comparatie cu Lacurile Albert si Victoria este mai putin adanc, de doar aprox. 6 m adancime la  1710 km2 intindere ape perfecte pentru nuferi  si zambile de apa

- Parcul National Murchinson Falls, cea mai mare zona salbatica din Uganda, fiind strabatura de Samuel Baker si sotia sa Florence in 1864 care au dat numele cascadei din centrul parcului, descoperind in acel moment o minunatie neatinsa de mana omului "caderea de apa era alba ca zapada, constrastand cu stancile negre ce inconjurau fluviul ca niste ziduri, in timp ce palmierii gratiosi ai tropicelor si bananierii salbatici desavarseau privelistea."

- niciodata nu ar trebui sa fugi de un leu, instinctul lui de felina il va indemna intotdeauna sa fuga dupa tine pana te prinde. Rinocerii au o vedere proasta, asa ca daca te poti ascunde dupa un copac, e posibil sa scapi. Elefantii trebuie sa primeasca avertismente ca sa ii sperii.  De hipopotam ai putea sa scapi daca te urci intr-un copac cat mai sus, nu e posibil sa scapi fugind pe teren drept, inciuda greutatii sale, e capabil sa atace cu o viteza de 30 km / h.

- una dintre cele mai vechi constructii si importante din Juba fusese construit de britanici, pe o distanta de 3000 km , acest pod din Juba fiind singurul are traverseaza Nilul.

- Nubia - Nub - aur, Muntii de Aur

- Barajul de la Assuan: in 1964, guvernul a inundat toata valea Nilului de la sud de Assuan in Egipt, pe o distanta de 450 km, stergand de pe fata pamantului centrul Nubiei. A fost cea mai mare migratie fortata din istorie,a prox. 50.000 nubieni au fost obligati sa isi abadoneze casele ca sa nu moara inecati.

- egiptenii nu au fost singurii care au construit piramide pentru a-si cinstii mortii, si in Meroe erau trei grupuri mari de piramide, cu mai mult de 100 de constructii.  Meroe a fost un oras maret, un loc cu industrie adevarata, fiind faimos pentru fier. Faceau comert cu India si China cu mult inainte ca albii sa stie acest lucru, iar Nubia avea aur. Meroe controla valea Nilului pe 1000 k.

- Bayuda este un imens desert vulcanic de peste 100000 km2 de ses deschism munti zimtati, dune de nisip si vulcani negrii. Aeasta prelungire estica a Saharei s-a format cu multe milioane de ani in urma prin inaltarea scoarte terestre, expulzand lava si devierea Nilului cu crca 5000 km . Mult mai tarziu, beduinii au sapat de-a lungul drumului o serie de fantani, care inca exista si care au salvat sute de de vieti in decursul generatiilor.

- "Dovada ca Sahara nu a fost ntotdeauna o mare de nisip. Ce tii tu acolo in mana inseamna 200 de milioane de ani vechime (coral). Candva aici era o mare si pe atunci exista padure, de acolo si lemnul plutitor pietrificat."

- la 400 km de nord, maretul Nil intra in cel mai mare lac artificial din lume : Lacul Nubia.

 "Pe un continent in care granitele sunt mereu schimbate, NIlul este o constanta "

- Sti ce ucid Africa? O ucid toate limbile murdare pe care le vorbesc africanii. Daca exista un lucru bun in Tanzania, ala e swahili. Ar trebui sa fie impusa tuturor, asa cum se face aici si in Congo, ins aliberalii vostri zic ca ar distruge culturile indigene. Ce distruge culturile indigene: razboiul, dezbinarea si foametea. Limbile astea ridicole, niste limbi  pe care doar cateva sute sau mii de oameni le pricep, sunt cele care provoaca toate astea. Cum poate sa functioneze o tara cand oamenii nici macar nu pot sa vorbeasca unii cu altii?"

- Mi se pare ca am putea invatat multe din Africa. Pe drum incoace am vazut un copil cu o bicicleta din lemn in intregime. Si copii din America se plang ca nu au ultimul model de Playstation.

- Cand ai apa, o desconsideri, dar cand nu o ai, nu doar iti distruge corpul, iti distruge si mintea, platand in ea ganduri urate, otravind fiecare corp al fiintei tale. Din capul locului incerci sa intelegi cum e sa mori de sete. Asta-i momentul cand se instaleaza panica. Ti se usca gura, limba refuza sa se miste, gingiile iti amortesc. ..

In cele din urma, recomand cartea sa o cititi si sa o REcititi, dar si sa o pastrati in biblioteca personala, pentru ca pe langa faptul ca aveti ce invata din ea,  este si  motivationala, si poate asa invatand din experientele unor super oameni, poate incepem si noi sa "ne miscam" mai mult sa sa realizam lucruri "admirabile" in viata. Trupul, mintea si lumea, are nevoie de asa ceva !