vineri, 8 decembrie 2017

"Amintiri din liceu" ca elev si profesor in "Cismigiu & COMP." si "Buna Dimineata, Baieti!"

Cartile sunt scrise de Grigore Bejenaru intr-o maniera foarte comica, relatand simplu si distractiv cele mai interesante si jucause momente din viata lui de elev, si mai apoi de profesor.

Acest autor pe care il asemuiesc usor cu Mihail Drumes datorita scrierii sale simpatice, s-a nascut in anul 1907 intr-o comuna ilfoveana, Bratulesti Cocioc, inca de mic debutand publicistic in "Lumea copiilor", urmand apoi si alte colaborari cu diferite reviste pentru cei mici.  In 1926 isi ia bacalaureatul si absolveste sectia moderna a Liceului "Lazar", discutat atat de mult in aceasta carte, iar in 1930 isi finalizeaza cursurile Facultati de Litere si Filosofie din Bucuresti. Dupa terminarea facultatii, devine profesor, si mai apoi lucreaza in adminsitratie la Primarie.


Cismigiu & COMP." si "Buna Dimineata, Baieti!" sunt doua carti pe care poti sa le citesti la orice varsta, mai ales daca vrei sa te relaxezi zambind la fiecare rand al cartii, daca vrei sa iti amintesti de perioada in care ai fost si tu odata licean.


In anul 1942 apare scrierea "Cismigiu & COMP", care reflecta foarte mult viata sciitorului si identitatea sa, in 1947 apare editia imbogatita si apoi in 1968 o alta editie revazuta care se vinde ca painea calda. Tot in 1947 publica alte volume pentru copii : "Cei trei strengari"  si "Cu trenul". 
In anul 1972 isi publica cartea "Buna dimineata , baieti", cntinuare a cartii "Cismigiu & Comp". 
Grigore Bejenaru moare in 5 februare 1986 la Bucuresti. Dupa moartea acestuia, sunt editate "Noua basme vesele pentru toate varstele" si romanul partial autobibliografic "Balsam de Canada".

Cartea te tine cu sufletul la gura datorita reconstructiei perfecte a acelei varste si perioade a anilor de scoala, a adolescentei, a bucuriilor ei, dar si a supararilor acelei perioade (cate-o corigenta, cate o nota proasta, cate-o o deceptie in dragoste, cate-o ora lipsa de la scoala, o eliminare pentru cine stie ce prostie facuta...). 
Mi-a placut nespus de mult datorita inlantuirii lejere a evenimentelor, a degajarii cu care a fost scrisa, a dialogurilor simpatice dintre elevi sau dintre elevi si profesori, sau intre Grigore profesorul si elevii pe care i-a instruit cum stia si el mai bine. De asemenea mi-a palcut faptul ca in paginile sale, regasim amintiri cu referire la Mihai Eminescu, Ion Creanga, Gerge Enescu, Marin Preda si altii.... relatari pe care nu le-am mai citit altundeva.

"Cartea lui Grigore Bejenaru .. se citeste cu placere, rememorandu-se anii fermecatori ai copilariei si adolesentei fiecaruia dintre noi ..." (Hristu Candroveanu - Literatura pentru copii, Ed. Albatros, Bucuresti 1988, pp 113 - 116)


Dintre fragmentele care m-au facut sa zambesc, se numara cele mai de jos si pe care cu drag le  recitesc:

""...caci multi dintre noi renuntasera si fugisera in corpore in Comert, unde nu se cerea examen de admitere in cursul superior. Atunci, pe vremea aceea, i-am dispretuit pe acesti dezertori care se-nhaitasera cu "maslinarii" atunci cum ii poreclisera pe cei din comert. 
De unde sa stim noi, sarmanii, "ca peste cativa ani, ei aveau sa fie primiti in slujbe cu zeci de mii de lei, in timp ce noi astia: bacalaureatii si licentiatii de la facultatiile , hai sa le zicem mai distinse, aveam sa somam sau sa dam lectii de 10 de lei ora ". 






Iubesc cand dau peste o carte "uitata" sau care "spera a fi citita"  din biblioteca mamei, mai ales din Coletia Nationalul, toate fiind scrise de autori romani, despre care poate nu am auzit sau la care nu ii dadeam o sansa (mama are foarte multe carti).
SI asa am dat la recomandarea mamei de cartile lui Drumes, sau a scriitoarei Cella Serghi, si ultima citita fiind aceasta :Cismigiu & Comp. - Buna dimineata, baieti !"
O recomand din suflet, o data, de doua ori... si de cate ori doriti sa va intalniti cu atmosfera dulce a scolii de odinioara.


Imagine similară

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Mama mea, o "Comoara de Lumina"

In 23 noiembrie 2017, cu doua zile inainte de a-si sarbatori ziua de nastere, am avut fericirea de a participa la
o noua lansare de carte a mamei mele,  "Comori de lumina", dupa "Povestea Castanului", "Basmaluta cu fluturi", "Glasuri de cer ", "Mere Rosii" si "Bulgarasi de soare"
                                                                                                            ... 60 de ani, sase carti pentru copii!

Sfarsitul de an ne- a purtat pasii spre minunata lume a copilariei, la Biblioteca Judeteana a Copiilor Tirgu Mures, impreuna cu copiii care au cantat si recitat poezii incluse in aceasta minunata carte, elevi de la Liceul de Arta care au interpretat la pian bucati muzicale; alaturi de parintii incantati sa ia parte la acest eveniment, si nu in ultimul rand alaturi de educatoarele implicate direct in lansare. Cartea a fost ingrijita de prof. dr. Valentin Marica, prezent la lansare. 
Eveniment ne-a pregatit sufletul  pentru luna cadourilor si ne-a facut sa ne reamintim de copilarie si cat de minunata a fost si este pentru toti cei care isi pastreaza inca sufletul de copil.


Imi place sa spun ca mama mea e putin  din Otilia Cazimir, Vasile Alecsandri, George Cosbuc, Ioan Creanga, George Toparceanu, si foarte mult din EA, doarece poeziile si povestile sale sunt inspirate foarte mult din copilaria sa si a noastra, unde in fiecare carte apare "Mos Petru", "Bunicuta Iia", "Bunicul Ioan" , "Smaranda", "Liana", etc..


Scrie despre tot si toate, aici vei intalni poezii superbe despre orice anotimp: 
- despre frumoasa PRIMAVARA ( "Ghiocelul", "Lalele", "Fetita cu papadii", "Mamaruta", "Martie", "Randunica", "Ariciul" sau "Teposul", "Tei", "Copacul ciripitor", "Ciresul", "Soare, draga soare !", "Ouale de Pasti" si altele)


- despre minunata si geroasa IARNA ("Ninge iar", "Fulgi de nea", "Batrana iarna", "Mosul din vis", "Frunza verde de bradut", "Zi friguroasa", "Iarna intra-n sat", "Uite, omul de zapada !", "Copiii colinda", "Decor de iarna", "Vrabiutele", "Mos Craciun", "Cadoul Iernii", "Zi de iarna ca-n povesti", "Mosul bun", si multe altele).


Cartea contine 191 de poezii, are 157 de pagini de o calitate superioara, iar printre paginile acestei carti vei intalni desene ale copiilor la care mama a fost si este educatoare.


- despre calduroasa VARA ("Caldura verii", "Ciocanitoarea", "Soarecele visator", "Ploaia", "Ghimpisor", "Cucul si tata Ane", "Fluturele", "Ploaia", "Vantul verii", "Lacul" , "Concertul florilor", "Vantul verii", etc...)


- despre bogata TOAMNA ("In livada", "Toamna", "MERE ROSII", "Vrabiuta", "Vantul si Crizantema", "Para si gutuia", "Greierele", "CASTANUL", etc...)




Aceasta carte " Se dedica tuturor celor care cred in LUMINA ca izbanda " , si de ce nu, prin joc, prin veselie, prin optimism, prin revenirea la copilul de odinioara, la aprecierea lucrurilor mici si simple ale vietii, la iubire.


Lucian Blaga spunea odata "Intelepciunea si iubirea mea e jocul", pai... Hai sa ne jucam, sa citim, sa cantam ... sa visam si sa ne indeplinim visele ca atunci cand eram copii!

Va invit si eu sa visati alaturi de aceasta carte a copilariei.





luni, 25 septembrie 2017

"Imaginea din oglinda" - Sandra Brown



Considerata de foarte multi cititori o scriitoare tabu, de altii o scriitoare cu opere relaxante, sau o scriitoare de "toaleta", am vrut sa imi fac si eu o parere despre ceea ce inseamna  Sandra Brown si bine am facut. 
Prima carte citita a Sandrei, "Imaginea din Oglinda" a fost o carte relaxanta, cu o actiune foarte bine derulata, cu evenimente petrecute liniar, fara sa te oboseasca si care sa te tina in priza permanenta, mai ales daca actiunea in sine ti-a stranit interes.

Subiectul acestei carti m-a facut sa imi amintesc de telenovela copilariei mele "Impostoarea" cu Gabriela Spanic, care mi-a placut foarte mult. 
Actiunea este destul de simpla si evenimentele se petrec cat se poate de liniar, facand ca lecturarea sa fie cat se poate de usoara si relaxanta.

Sotia unui binecunoscut om de afaceri (Carol) impreuna cu fetita lor este nevoita sa se imbarce pe avion intr-o calatorie, pe acelasi avion aflandu-se si o tanara reporter TV. In urma accidentului aviatic, tanara reporter (Avery) reuseste sa o salveze pe fetita (Mandy), insa din pacate mama acesteia moare.  Internata in spital cu rani foarte mari pe fata si pe corp, ajunge sa ii se faca o operatie estetica pentru a-si redobandi fata initiala, deoarece ramasese desfigurata in urma accidentului. Obligata de situatie, ii se schimba involuntar identitatea, timp in care descopera ca presupusul sau sot se afla intr-un mare pericol de moarte. Indragostindu-se pe parcurs de acest presupus sot, doreste sa ii spele adevaratei Carol din marile ei pacate, doreste sa se apropie de fetita care nu simtise pana atunci dragostea de mana (atasandu-se foarte mult de ea in urma salvarii ei de la moarte) si isi ia responsabilitatea de a afla cine e acela care doreste sa il omoare pe  Tate.
Desi toata lumea sesizeaza diferenta de caracter si de atitudine a "noii" Carol, ea incearca sa mearga pe drumul ei, nedezvaluindu-si identitatea adevarata pana in momentul in care, gasindu-se intr-un moment intim cu Tate, acesta isi da seama ca sotia lui este o impostoare.
Finalul nu vi-l mai dezvalui, poate v-am starnit putin interesul si veti citi si voi aceasta carte cand aveti chef de putina relaxare activa.

Cred ca fiecare om cand citeste, invata ceva dintr-o carte, cam asta e motivul pentru care lumea citeste. Insa uneori alegi si carti care sa te stimuleze mai putin si sa te relaxeze mai mult.
Ei bine, nu pot sa zic ca am invatat multe din aceasta carte, insa acum pot sa am o parere despre ceea ce scrie Sandra Brown, am facut cunostiinta cu un nou autor de carti, si am invatat totusi ca atitudinea si comportamentul egoist al omului poate face, direct sau indirect, mult rau celor din jur, celor care nu au nici o vina.
Ce mi-a placut la aceasta carte a fost subiectul (care m-a facut si sa aleg acest titlu), faptul ca lecturarea a fost usoara, aveam nevoie de o carte simpla, si mi-a placut ca m-a tinut in priza asemenea filmelor vechi la care ma mai uit uneori.



duminică, 27 august 2017

Glasul Marii - Manuel Vicent

 ... inceputa cu neincredere, si terminata pana la ultima pagina intr-un suflu"


Cam asa am inceput eu primele pagini ale acestui roman, atrasa fiind de descrierea de pe spatele cartii "... este povestea unui mire ivit din spuma marii sa-si intampine mireasa, cum fagaduise candva, recitandu-i versuri celebre pentru a strabate impreuna drumul in urma unei magice ceremonii nuptiale ce incununeaza o iubire mai presus de viata si moarte. Mirele nu este altul decat un avatar al grecului Ulise, intors dupa zece ani de peregrinari ca sa constate ca in vremurile noastre sotiile nu mai asteapta tesand panze pe ca nu le mai sfarsesc niciodata"

Romanul incepe cu sfarsitul, despre dublul eveniment tragic petrecut pe o plaja spaniola, insa nu intelegem exact cine sunt personajele si cum s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Astfel, manata de dorinta de a afla exact ce si cum s-a intamplat, m-am pus cu rabdare sa citesc fiecare pagina, atrasa fiind totodata de descrierea minunatelor peisaje spaniole si "mireasma" aerului  care ma "imbata in fiecare pagina". Sa fie dorul de Spania ? 

Romanul este presarat si de elemente fantastice, de personaje si situatii fantastice, de simbolism,  sau cel putin personajele  doresc sa "calatoreasca" in situatii fantastice, creindu-si astfel, lumea lor.


Personajul principal, Martina, ajunge sa se indragosteasca de Ulise, un profesor romantic dar totodata neinteles cu care petrece o minunata perioada de iubire, insa pana la nunta si pana se naste primul copil. 
Mi-a placut modul in care cei doi se bucurau de viata si de ceea ce insemnau ei, de faptul ca iubirea le invada porii, acest lucru resimtindu-se si in jur.
Dupa acea perioada de iubire si libertate in doi, urmeaza o alta perioada de tristete in care femeia se simte singura si parasita, moment in care Ulise, chiar daca nu stie sa navigheze isi cumpara o barca, cu care  pleaca pe mare si se reintoarce ca si cum nimic nu s-a intamplat, dupa multi ani, in aceasta perioada el fiind declarat mort.

"Ma cred un navigator lipsit inca de imaginatie.... Sa navighez si sa nu fiu liber n-am sa pot suporta" 
"Moartea nu poti s-o intelegi, poti doar s-o inveti. S-o accepti ca pe ceva firesc este singurul mod de a reinvia"

Martina dupa o vreme, se recasatoreste cu un barbat care o iubea si era gata sa ii ofere si luna de pe cer, insa Martina, simtea ca inima sa era inca ocupata. Primul ei sot revine dupa aproximativ 10 ani, ivit "din spuma marii" se reintoarce cu un "cadou" promis si nu poate sa creada ca sotia sa nu l-a mai asteptat.
Manata inca de iubire, se sacrifica si incepe sa traiasca un dublu rol, cea de nevasta, si cea de amanta, sacrificandu-se pentru trecutul sau si pentru barbatul pe care l-a iubit "pana la moarte".
Se pare ca oamenii in situatii limita si atunci cand iubesc ceva (pe altcineva sau ceva anume), devin egoisti si sacrifica tot pentru fericirea lor de moment sau pentru fericirea eterna.

Cred ca unii oamenii isi traseaza singuri propriul destin si il urmeaza fara frica, altii si-l traseaza dar nu isi dau seama ca e opera lor spre destinatia in care apuca sa ajunga si se tem. Protagonistii acestei carti se pare ca nu se tem, se tem doar de ideea de a fii din nou despartiti, isi urmeaza calea, mai mult necunoscuta si misterioara, transformandu-se in doi miri frumosi, imbracati ca de nunta, sarutati de spumoasa si tumultoasa mare.


... am fost un cuvant intr-o carte, am fost un nume in mare vreme de un an am zabovit vrajit in spuma apei.

Acest roman a fost scris de Manuel Vicent, scriitor si ziarist spaniol, nascut in 10 martie 1936 in Villavieja, Castellon. 
De-a lungul vietii a fost premiat cu diferite premii literale, printre care : NADAL (1986 pentru Balada lui Cain),  ALFAGUERA(premiu primit de 2 ori, in 1966 pentru Pasti si portocale si in 1999 pentru Glasul Marii). 
Romanul Glasul Marii a fost ecranizat de catre regizorul Bigas Luna.
Lectura si vizionare placuta !


sâmbătă, 5 august 2017

Ultimul Viking - O.FG. Arion

.... o carte despre iubire, mister, mitologie, fantezie..... 


O carte pe care am inceput-o cu neincredere, la inceput simteam ca nu ma prinde deloc, poate doar putin scrierea jucausa a autoarei.

Insa, asa cum scrie si in carte , "....este bine sa afli lucruri noi. Ca mintea este ca un vas in care torni toata viata informatii si, cu cat este mai plin......cu atat esti mai puternic si mai stapan pe propria viata....".

Insa nu neaparat ca am devenit mai puternica citind aceasta carte, cat m-am imprietenit cu acest tip de scrieri, de personaje, de actiune fantastica, si de ce nu, as vrea sa citesc si urmatorul volum.

O carte interesante care nu credeam ca ma va captiva pana la sfarsit, tinand cont ca nu sunt adepta cititului de carti cu vampiri... Dar se pare ca si vapirii pot fi simpatici, romantici, pasionali, protectori, capabili sa trezeasca in sufletul nemuritorilor senzatii nebanuite de pasiune arzanda, iar 
lecturile de acest gen...interesante.



Ce mi-a placut cel mai mult in aceasta carte:
- mi-a placut cum personajul feminin, Victoria Grey, o tanara pragmatica si totodata comica, bine ancorata in real, patroana a unei cafenele de care se ocupa cu mare drag , este prinsa in vartejul unei lumi intunecate si modul in care percepe aceasta noutate in viata ei (voluntar sau involuntar datorita pretiosului metal aflat in posesia ei);
- faptul ca toata lumea are dreptul sa iubeasca si sa fie iubit, indiferent de ceea ce esti si de unde provi;
- faptul ca trei barbati se simt atrasi de ea, poate si ea la randul ei este obligata moral sa aleaga doar unul, si il alege pe cel de care se simte femeie, chiar daca face parte dintr-o total o alta lume, intunecata sau mai putin intunecata;
- mi-a placut misterul cartii si modul in care te tine in alerta sa rasfoiesti pagina cu pagina pana ajungi la final;
- mi-au placut toate elementele ce tin de credintele si zeitatile vikingilor, despre creaturile mitologice intalnite in diferitele culturi...

Citisem pe cateva forumuri si scria o anumita persoana ca aceasta carte e exact ce avea nevoie in momentul in care facuse o pauza de la citit si dorea sa intrerupa acest repaos.
Ei bine, asta simt si eu, cred ca mi-a redat energia de a ma reapuca de carti, dupa lenevia avuta.



vineri, 17 martie 2017

Pe jos de-a lungul Nilului - Levison Wood

https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts



Dupa o buna perioada de timp, am terminat si eu "Pe jos de-a lungul Nilului" de Levison Wood, nu din cauza ca as fii citit-o incet, insa fiind cumprinsa de multe informatii, necesita multa atentie pentru a putea sa fii "si tu prezent pe traseu" si sa o intelegi.
Autorul cartii este Levison Wood, care strabate lungimea Nilului, aproape 7000 km (adica 6839 km) , PE JOS, durata expeditiei fiind de aproximatv 5 luni, timp in care si-a petrecut noptile in salbaticie si a fost pandit de nenumarate pericole: crocodili, hipopotami, arsita din desert , agenti de securitate motivati politic si  fanatici. 
In aceste 5 luni,  a trecut prin 7 tari, care desi se aflau in Africa, erau pe cat se poate de diferite, de la conditii de viata si clima, pana la politica interna.

Poate multi se intreaba de ce s-a pornit sa faca acest traseu, motivatia lui fiind urmatoarea si ii dau dreptate: "Motivatia mea era in mare parte egoista, desigur - sa merg in cea mai mare aventura a vietii mele, sa vad ceea ce oamenii obisnuiti pot doar sa viseze si sa-mi testez limitele. Nilul era acolo si voiam sa-l parcurg pe jos". 

O alta motivatie a autorului era dorinta de a descoperi izvoarele Nilului, majoritatea oamenilor crezand ca acesta izvoraste din Uganda, lacul Victoria. Ceea ce considera ugandezii ca e Nil, este confluenta a doua mari fluvii: Nilul Albastru( ale caror ape izvorasc din Muntii Etiopiei - Lacul Tana) si Nilul Alb (ai carui afluenti se intind prin Uganda, pe langa Lacul Victoria si prn Tanzania), insa si acest lucru este contestat. Confluenta lor se face in Khartoum.
Aceasta idee fantastica de a face calatoria invers  ii venise la 21 ani , insa ii luase 2 ani de zile ca sa o si puna in practica. Autorul de cand se stie a dorit sa porneasca intr-o calatorie de proportii, care sa il puna pe urmele marilor expeditii din trecut, sa il puna la incercare fizic si mental. La 21 ani venise din Cairo facand autostopul trecand printr-un Orient Mijlociu tulburat. Dupa 1 an de zile se inscrie intr-o calatorie cu autostopul spre India pe uscat, mergand pe Drumul Matasii, trecand prin mijlocul Afganistanului si Irak.
Si pana la urma, de ce motivatie mai mare ai nevoie in viata sa faci ceva, daca tu vrei sa faci acel ceva?  Dorinta te pune in miscare si te ajuta sa faci ce e bine pentru sufletul tau.

Ca si geografa din fire, pot sa zic ca imi place aventura si tot ce tine de geografie. Ei bine, aceasta carte, desi greoi de citit fiind  patrunsa de multe detalii, geografice, politice si nu numai, ofera foarte multe informatii interesante, despre care, poate niciodata nu am auzit:

- Padurea Nyungwe, fiind cunoscuta printre bastinasi drept "zona tampon", o intindere cu pini si eucalipti plantati de mana omului, copaci straini de Africa, dar introdusi aici in perioada coloniala pentru a satisface nevoia tot mai mare de lemn de foc.
https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts 
- in 1651 la Roma este inaltata "Fantana celor 4 fluvii", iar Nilul este reprezentat de un zeu cu capul acoperit de o gluga, simbolizand faptul ca nimeni nu putuse sa afle unde-i erau izvoarele.
https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts

- De o parte si alta a granitei cu Tanzania si Uganda exista o mica padure tropicala plina de maimute colobus
www.altvintur.ro

- La cativa km spre nord de punctul unde fluviul se intalneste cu malurile lacului Victoria, se afla satul pescaresc Kasansero, care fusese intemeiat pentru capturarea faimosului biban de Nil, deoarece se considera ca Lacul Victoria este o resursa insuficient exloatata, care putea hrani regiuni intinse din estul Africii, iar acest peste fusese aclimatizat in lac pentru a crea o noua industrie de escuit. Insa popularea cu acest peste daunator a fost un dezastru din punct de vedere al mediului, ducand la disparitia altor tipuri altor specii de peste.
- in Kasansero, procentul de oameni infectati cu HIV ajunge la 70% si toata lumea stie ca daca te casatoresri cu o femeie, automat ai dreptul si la surorile ei, si la fel, fratii tai au dreptul si la sotia ta.
- la Nord de Kampala se iveau boda-boda, biciclete si motocilete taxi caracteristice pentru aceasta parte a Africii. Kapala este mandria Ugandei oras - capitala
- Lacul Kyoga, in comparatie cu Lacurile Albert si Victoria este mai putin adanc, de doar aprox. 6 m adancime la  1710 km2 intindere ape perfecte pentru nuferi  si zambile de apa
- Parcul National Murchinson Falls, cea mai mare zona salbatica din Uganda, fiind strabatura de Samuel Baker si sotia sa Florence in 1864 care au dat numele cascadei din centrul parcului, descoperind in acel moment o minunatie neatinsa de mana omului "caderea de apa era alba ca zapada, constrastand cu stancile negre ce inconjurau fluviul ca niste ziduri, in timp ce palmierii gratiosi ai tropicelor si bananierii salbatici desavarseau privelistea."
https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts

- niciodata nu ar trebui sa fugi de un leu, instinctul lui de felina il va indemna intotdeauna sa fuga dupa tine pana te prinde. Rinocerii au o vedere proasta, asa ca daca te poti ascunde dupa un copac, e posibil sa scapi. Elefantii trebuie sa primeasca avertismente ca sa ii sperii.  De hipopotam ai putea sa scapi daca te urci intr-un copac cat mai sus, nu e posibil sa scapi fugind pe teren drept, inciuda greutatii sale, e capabil sa atace cu o viteza de 30 km / h.
- una dintre cele mai vechi constructii si importante din Juba fusese construit de britanici, pe o distanta de 3000 km , acest pod din Juba fiind singurul are traverseaza Nilul.
https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts

- Nubia - Nub - aur, Muntii de Aur
- Barajul de la Assuan: in 1964, guvernul a inundat toata valea Nilului de la sud de Assuan in Egipt, pe o distanta de 450 km, stergand de pe fata pamantului centrul Nubiei. A fost cea mai mare migratie fortata din istorie,a prox. 50.000 nubieni au fost obligati sa isi abadoneze casele ca sa nu moara inecati.
- egiptenii nu au fost singurii care au construit piramide pentru a-si cinstii mortii, si in Meroe erau trei grupuri mari de piramide, cu mai mult de 100 de constructii.  Meroe a fost un oras maret, un loc cu industrie adevarata, fiind faimos pentru fier. Faceau comert cu India si China cu mult inainte ca albii sa stie acest lucru, iar Nubia avea aur. Meroe controla valea Nilului pe 1000 k.
https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts
- Bayuda este un imens desert vulcanic de peste 100000 km2 de ses deschism munti zimtati, dune de nisip si vulcani negrii. Aeasta prelungire estica a Saharei s-a format cu multe milioane de ani in urma prin inaltarea scoarte terestre, expulzand lava si devierea Nilului cu crca 5000 km . Mult mai tarziu, beduinii au sapat de-a lungul drumului o serie de fantani, care inca exista si care au salvat sute de de vieti in decursul generatiilor.
https://www.facebook.com/AgentiadeturismAltvintur/?fref=ts
- "Dovada ca Sahara nu a fost ntotdeauna o mare de nisip. Ce tii tu acolo in mana inseamna 200 de milioane de ani vechime (coral). Candva aici era o mare si pe atunci exista padure, de acolo si lemnul plutitor pietrificat."
- la 400 km de nord, maretul Nil intra in cel mai mare lac artificial din lume : Lacul Nubia.

 "Pe un continent in care granitele sunt mereu schimbate, NIlul este o constanta "
- Sti ce ucid Africa? O ucid toate limbile murdare pe care le vorbesc africanii. Daca exista un lucru bun in Tanzania, ala e swahili. Ar trebui sa fie impusa tuturor, asa cum se face aici si in Congo, ins aliberalii vostri zic ca ar distruge culturile indigene. Ce distruge culturile indigene: razboiul, dezbinarea si foametea. Limbile astea ridicole, niste limbi  pe care doar cateva sute sau mii de oameni le pricep, sunt cele care provoaca toate astea. Cum poate sa functioneze o tara cand oamenii nici macar nu pot sa vorbeasca unii cu altii?"
- Mi se pare ca am putea invatat multe din Africa. Pe drum incoace am vazut un copil cu o bicicleta din lemn in intregime. Si copii din America se plang ca nu au ultimul model de Playstation.
- Cand ai apa, o desconsideri, dar cand nu o ai, nu doar iti distruge corpul, iti distruge si mintea, platand in ea ganduri urate, otravind fiecare corp al fiintei tale. Din capul locului incerci sa intelegi cum e sa mori de sete. Asta-i momentul cand se instaleaza panica. Ti se usca gura, limba refuza sa se miste, gingiile iti amortesc. ..


In cele din urma, recomand cartea sa o cititi si sa o REcititi, dar si sa o pastrati in biblioteca personala, pentru ca pe langa faptul ca aveti ce invata din ea,  este si  motivationala, si poate asa invatand din experientele unor super oameni, poate incepem si noi sa "ne miscam" mai mult sa sa realizam lucruri "admirabile" in viata. Trupul, mintea si lumea, are nevoie de asa ceva !

joi, 8 decembrie 2016

Oameni de zapada - de Voichita Elena Toma



O veste ne vine tuturor, 
De maine va ninge cu spor!
Zapada se va aseza pe casa
Decorand-o de zor
Cu turturi de gheata
Ce o va schimba la fata .

Petrece Craciunul acasa !!!-   Oferte speciale de cazare in Romania 

Afara au rasarit, in strada,
Zeci de oameni de zapada!
Pare lucru priceput!
 Oare cine i-a facut?
La aceasta intrebare
Cine sa raspunda oare?

Fiecare-i cu baston,
Palarie si palton.
La paltonul alb de nea
Nasturi de sidef, sadea,
Iar in loc de ochisori
Doi carbuni mai marisori...

Cand o usa s-a deschis,
M-am terzit din al meu vis,
Vis cu oameni de zapada
Care s-au nascut in strada.

Poezia se regaseste in cartea cu poezii pentru copii 
"Bulgarasi de Soare" scrisa de 
dna. educatoare Voichita Elena Toma





marți, 6 decembrie 2016

Mosul Nicolae de Voichita Elena Toma (VET)



Vine iarna, frigul creste,
Nori se bulucesc pe creste
Si trimit inspre pamant
Fulgii albi drept legamant.
Ei se-aseaza-n graba mare
Peste case, drumuri,vale,
Si ii pregatesc carare
Bunului Mos Nicolae,
Care vine-ncetinel...
Inspre seara, usurel,
Si aduce- n sacu- i plin
Dulciuri multe si- o nuia ..
Oare cine- o va afla? (05.12.2016)


Patricia Kaas - Umbra din vocea mea (autobiografie)


Nu dupa mult timp dupa ce am terminat de citit Coco Chanel si Grace de Monaco, am luat la rand autobibliografia Patriciei Kaas, "Umbra din vocea mea".
Trei femei puternice din epoci diferite, 3 personalitati cu mare impact in societatea feminina, si nu numai, si care au lasat o profunda amprenta in viata de zi cu zi a fiecarui om, inspirandu-ne.

Nascuta in 5 decembrie 1966 in Forbach, Patricia Kaas este mezina familiei pe langa cei 4 frati si inca o sora si face parte dintr-o familie modesta, mama ei fiind casnica, de cetatenie germana, iar tatal ei miner, de cetatenie franceza, si luptau din greu sa asigure hrana zilnica copiilor.
Ea creste si copilareste in oraselul Stiring Wendel, intre orasul Forbach si Saarbrucken, iar pana la varsta de sase ani a vorbit intr-un dialect german.

Este incurajata inca de mica sa cante, mai ales de catre mama sa care avea profunda incredere in talentul ei, iar primele "incercari" se produc la concursurile din oras la care participa si la sarbatorile orasului. Primul ei mare succes l-a avut in cadrul unui concurs de cautare a tinerelor talente. Era cunoscuta de localnici ca fiind "vrabiuta", datorita vocii sale care incalzea auzurile lumii.

Intr-un interviu acordat televiziunii, odata cu venirea sa in Romania in 2009, interpreta a declarat : "Cand eram mica, visam sa cant pentru ca era pentru mine un mod de a ma exprima... Mama mea avea o voce foarte subtire, inalta, eu sunt foarte incantata ca am vocea grava. Mamei ii placea teatrul, iar tatalui meu ii placea sa danseze".

La 13 ani, semneaza un contract cu un cabaret local, Saarbrucken Club Rumpelkammer, cu ajutorul fratelui ei, Egon, aici gasindu-si inceputurile in cariera. Cel care a acondus-o pe Patricia Kaas spre primele succese muzicale a fost compozitorul arhitect, Bernand Schwarts.

Cartea "Umbra din vocea mea" este impartita in 28 capitole, prezentate cu simplitate si sensibilitate, astfel incat sa nu oboseasca cititorul si sa il faca "curios" sa descopere si celelalte pagini si capitole.
Ca orice persoana publica, a avut foarte multe dezamagiri de la cei cu care intra in contact, insa si-a pastrat intotdeauna iubirea pentru familie, mai ales pentru parintii ei de care amintea foarte des in paginile ei. De asemenea ne povesteste putin din ambitia cu care incerca sa se faca remarcata, cu care incerca sa castige inimile intregii lumi, dar si despre iubirile pierdute poate prea devreme, din cauza egoismului ei sau a fatarniciei partenerului.

"Oricum, in meseria mea, Alain Delon mi-a repetat-o destul de des, duce la singuratate. Asa ca nu cred intr-o poveste de iubire, ma multmesc sa cred in acest sarut. In plus traieste in strainatate, ceea ce nu mareste sansele de a avea un viitor impreuna".

Cu emotie si neincredere in propria persoana, la 35 de ani joaca in rolul lui Jane din filmul "Un barbat si o femeie",  o eroina distrusa de viata, amnezica si se crede si victima unei boli incurabile.

"Adineauri am vazut clar camera care era intr-un colt, dar nu m-am uitat la ea. M-am lasat convinsa ca nu se filmeaza. Ca sa uit ca dedeam o proba, sa nu ma las intimidata. Acum proba s-a terminat, banda a inregistrat, s-a comis. Si, daca e un rateu, nu mai pot face nimic... Cum sunt intotdeauna atat de lipsita de incredere in mine, ma astept la ce e mai rau. Cred ca o sa-mi multumeasa, o sa-mi spuna pe un ton condescedent si rece: O sa va chemam... Asta ma face sa-mi dau seama ca nu m-am maturizat,. Am crescut cum isi dorea mama,am ramas o fetita care se teme sa nu fie certata, sa nu i se spuna ca a gresit, ca putea face mai bine... Ceilalti imi valideaza telantul, dar ii suspctez mereu ca se indoiesc de el. Ce greu e sa ramai pustoaica, as putea sa ma scutesc de momente de ingrijorare inutile." 

Traind pana la o anumita varsta, in saracie, modestie, si ajunsa ulterior o persoana pulica si calatorind peste tot in lume pe unde nu isi inchipuia pana atunci ca ar putea ajunge, ramane totusi la concluzia ca fericirea nu inseamna bani si ca banii sunt doar un supliment al fericirii:

"La inceput, cand incepi sa castigi bani, ai tendinta sa traiesti in lux. Am petrecut asa o perioada frenetica. De recuperare. Imi procuram creme numai de la parfumerii, alegeam lenjerie fina, frecventam exclusiv magazinele elegante, nu mancam decat in restaurante fara meniu, totul  "a la carte". Tot ce-mi imaginam ca face un om bogat faceam si eu. Si apoi, mai tarziu, am inteles ca asta nu ma facea mai fericita, ca banul este doar un supliment al fericirii, care face viata mai usoara"


Ma bucur tare mult ca prin intermediul acestei carti, am intrat putin "de curiozitate", atat cat a permis Patricia Kaas, sa ma familiariziez cu ce a insemnat drumul ei de la copilarie la maturitate, printr-o expunere simpla, sensibila si accesibila. Totodata m-a facut sa ascult mai mult piesele ei, chiar daca le ascultam si pana acum.



De ce mi-a placut in primul rand aceasta carte, este ca a fost prietenoasa si sincera, iar maniera evoluarii evenimentelor a fost facuta cat se poate de cronologic. De asemneea mi-a placut ceea ce am descoperit la aceasta persoana publica: faptul ca indiferent de cat de sus a fost si este, si-a pastrat intotdeuana simplitatea, acea timiditate si modestie puerila cu care a fost invatata cat era mica.
De asemenea mi-a placut ca punea publicul pe primul plan, prin respect si oferea pe scena totul indiferent de cum se simtea in acel moment:

"Mi s-a intamplat sa cant cu o durere de cap sau cu un picior rupt, cu o hernie cervicala sau chiar suferind din dragoste - am reusit, dar cu ce pret? Cand esti artist, cu greu poti renunta. E prea multa lume implicata pentru a putea sa-ti areti slabiciunea. Nu se pune problema sa trimiti publicul acasa, instrumentistii, tehnicienii. Nu e numai o chestiune de bani. E vorba de etica. Cata vreme esti in stare sa te tii pe picioare, chiar suferind, urci pe scena.  Nu exista spital pentru artisti. Pentru noi, intr-o zi anume, oamenii au cumparat bilet pentru seara respectiva, si-au facut un program. Din respect pentru ei, te duci la spectacol orice ar fi, cu toata durerea, depasindu-te. Efortul devine supraomenesc, dar rasplatit ...Entuziasmul publicului te alina, ca un balsam, atenueaza putin infernul."


Ceea ce nu mi-a placut insa nici nu critic, deoarece fiecare face ceea ce doreste cu viata sa, e ca a fost putin egoista cu viata privata, implicandu-se 100% in munca, neputand sa ofere mai mult celor care si-ar fi dorit-o in viata lor ca sotie.


"Pot foarte bine sa fiu un star in Rusia, in Germania sau in Coreea, daca viata mea in afara scenei nu exista, daca nu rasuna in ea nici o melodie, atunci care e sensul acestor lucruri?"

"Pentru a iubi trebuie sa ai timp sa te darauiesti. Astfel, timpul face legea si impiedica intotdeauna pe indragostiti sa se iubeasca".

"Mi-e frica sa ma implic, sa spun te iubesc, ma ingrozeste. Iubesc publicul unei alte iubiri, in acelasi timp concreta si abstracta. Numai el ma face sa ma simt frumoasa , interesanta, vie."

"Astazi ma intreb de ce viata mea s-a scurs fara sa devin mama. Provin dintr-o familie cu sapte copii si imi place enorm veselia caminului, asa, plina de dezordine, cu izbucniri de voci , rasete si lacrimi. Am iubit atat de mult Craciunul, balurile in sat unde toti copii se jucau impreuna. Dar nu am facut copiii, am ratat schema familiei numeroase. Am refuzat toate ocaziile de a fi mama care mi s-au oferit in chip firesc. Trebuie sa accept ca am preferat cariera, ca nu mi-am intemeiat o familie."






vineri, 21 octombrie 2016

Ultramaratonistul - Dean Karnazes (Nu doar despre alergat)



"Ultramaratonistul" ... mai mult decat o carte, o viata traita pe diferite trasee de noapte in alergare, o carte care te tine cu sufletul la gura si te face "sa te misti" in vreun fel. E o carte nascuta din sudoare: fizica si psihica, deoarece dupa ce parcurgi anumiti km, iar durerea isi spune cuvantul, urmeaza apoi partea psihica la care trebuie sa fii cat mai puternic ca sa ajungi la final.

Prin ambitie, dorinta, iubire pentru sport, suport familiar, Dean Karnazez devine dintr-un simplu alergator amator, unul dintre cei mai faimosi ultramaratonisti ai lumii, castigand in :
- 2004 - concursul Badwather Ultramarathon
- 2006 Vermonth Trail 100 mile
- 2008 Cursa celor 4 deserturi: Antartica, Atacama, Gobi, Sahara

In anul 2005 /2006 face parte din echipa ultratamatonista a SUA, iar in 2011 alearga 4800 km din California in new York, tot traseul parcurgandu-se in 75 zile, in fiecare zi alergand intre 65 si 80 km.




Cartea incepe cu primele momente din viata de alergator, recunoscand ca alearga de cand se stie, acest sport avandu-l in sange, chiar si genetic.
- La 11 ani strabate Marele Canion dintr-un capat in celalalt intr-o excursie, urcand si varful Whitney (cel mai inalt din America continentala.)
- La 12 ani parcurge 65 km cu bicicleta pana in localitatea in care se aflau bunicii lui, in dorinta de a-si serba ziua de nastere cu acestia si negasind o alta solutie de a ajunge acolo.
- In gimnaziu isi intalneste mentorul  de la care primeste primele invataminte vis a vis de alergare si de la care aude, imediat dupa ce alearga intr-o competitie, ca "daca nu necesita efort extraordinar inseamna ca nu forteaza cat trebuie, ar trebui sa doara rau".
- Dupa ce se muta in Los Angeles, schimba scoala si se inscrie in echipa cross-country de unde invata metode "neconventionale" de antrenament si alergare, care nu se regaseau in carti, insa erau mult mai practice si nu plictiseau. Astfel, participa la un concurs de atletism, considerat cel mai dificil campionat din Sudul Californiei.
- Alearga apoi la primul maraton caritabil pentru copiii saraci (pentru fiecare tura facuta, alergatorul lua bani.). Aici castiga 105 dolari pentru cele 105 ture in 6 ore. Tot in acest moment o intalneste pe viitoarea lui sotie, care il va sustine toata viata in alegerile sale.
- Urmeaza si o perioada linistita din punct de vedere sportiv, insa intensa din punct de vedere social, insa totul revine la "normal", dupa moartea sorei sale Pary, simtindu-se subit cuprins in capcana celor 12 ore de munca. Dupa petrecerea de ziua lui, in care el impreuna cu alti prieteni au stat si au sarbatorit pana noaptea tarziu, se hotaraste sa plece acasa si sa isi puna costumul de alergare, si fuge astfel, in decursul nopitii, 48 km.
- Se inscrie apoi la Western States 100, considerat cel mai vechi Ultramaraton din SUA, California, unde parcurge 161 km in mai putin de 24 h, nu inainte de a se califica la maratonul de 80 km care ii asigura accesul la Western States. Astfel, in 1994 ocupa locul 15 la aceasta competitie, parcurgand 161 km in aproximativ 21 ore.
- Imediat dupa acest maraton, se inscrie la o STAFETA de 320 km la care ia hotararea de a participa SINGUR, neavand cu cine sa faca echipa (sau poate nu vroia?). Stafeta de 320 km incepea in Calistaga si se termina la Plaja Santa Cruz, alergand pentru o cauza nobila: strangere de fonduri pentru o oferatia unei fetita care avea nevoie de transplant de ficat. Imediat in anii urmatori se mai inscrie la o STAFETA de 320 km  si 360 km, alergand tot asa pentru o cauza nobila.



"Masura unui om este data de ceea ce poate face fara bogatii. Poate ca daca te multumesti cu mai putin, primesti de fapt mai mult".

"Ce conteaza in lupta este ceea ce faci atunci cand durerea se instaleaza" - John Short
"Ajunsesem sa inteleg ca cele mai mari recompense pentru o realizare mareata, provin din interiorul nsotru"
"Aventura incepe in momentul in care iesi pe usa. Duceti-va afara si dezlantuiti-va"



Ce m-a socat pe mine cel mai mult e participarea lui la un maraton de 42.10 km in Polul SUD, considerat cel mai neprietenos loc de pe planeta si cel mai apropiat de atmosfera de pe Luna, un desert imens de gheata, ei in momentul aterizarii cu avionul fiind situati la altitudinea de 3962m de-asupra marii, iar temperatura era de - 37 grade C. 

E una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o pana acum, tinand cont ca totul se deruleaza din prisma autorului care e si personaj principal in diferitele curse de alergare, cel care isi alege unde participa si cum abordeaza fiecare cursa, ce face ca sa treaca peste greutati, cum isi infrunta momentele dificile si cum ii creste valoarea dupa finalizarea fiecarei curse vazuta, nu e o carte teoretica ca multe altele, aici totul e practic si sudoare.



Inainte de toate mi s-a parut o carte foarte practica, piata este plina de lucruri teoretice, insa greu de pus in practica. Aceasta carte povesteste exact cum autorul incepe sa alerge, alearga si ajunge la final, cred ca e ceea ce are nevoie un om..de lucruri practice...
De multe ori, sa alergi 4800 km poate sa iti para "fara rost" si nu poti sa gasesti un motiv bine intemeiat pentru care sa o faci, insa in momentul in care iti gasesti motivatia, ca de altfel in orice pasiune ai avea, cu siguranta, acea activitate nu e "fara rost".  Ei bine, fiind intrebat prima data , de ce alearga, poate nu stia exact raspunsul, insa dupa parcurgerea mai multor trasee si kilometri, rapsunsul si-l gasise:

"... iubesc si singuratatea. Alergarea pe distante mari este un sport pentru singuratici, iar eu am realizat ca imi place sa fiu singur mult timp, Ma mentine inviorat si, destul de ciudat, ma face sa nu ma mai simt singur. Alergarea pe distante lungi e felul meu de a-mi gasi pacea interioara. 
Singuratatea din timpul alergarii ma ajuta sa ma bucur mai mult de oameni atunci cand sunt in preajma lor. Am devenit mai tolerant, mai rabdator, mai generos decat mi-as fi imaginat vreodata ca pot fi.
Alergarea m-a invatat sa devin mai bun."

"alerg pentru ca intotdeauna alergarea ma duce acolo unde imi doresc ... alerg pentru ca, daca as merge, ar dura prea mult, iar eu sunt decis sa termin cateva lucruri in aceasta viata."

Recomand cartea celor care si-au pierdut motivatia in a face lucruri noi, sau a celor care s-au plictisit de lucrurile vechi pe care pana atunci le iubeau, pentru cei care iubesc geografia si turismul, pentru cei care apreciaza efortul fizic si psihic si pentru cei care vor sa fie ridicati din fata televizorului, De asemenea, este o arte care nu iti permite sa fii intrerupt de reclame, discutii inutile, emisiuni de prost gust sau alte lucruri nefolositoare



Idei Western States 100 mile Endurance RUN


"Western States 100 mile Endurance RUN" este cel mai vechi si reprezentativ ultramaraton din lume, organizat din SUA, in California, pe un traseu de 161 KM (100 mile) in care participantii trebuie sa parcurga distanta in mai putin de 24 ore. Porneste din Squaw Valley (California), iar linia de start se sfarseste in Auburn (California) . Se organizeaza de-a lungul mai multor trasee din Sierra Nevada (prin munti si canioane), la sfarsitul ultimului weekend din luna iunie.



Western States se desfasoara pe un traseu accidentat de munte, avand coborari chinuitoare si teren imprevizibil, se trece chiar si prin zapada si zone inghetate, se coboara prin vai fierbinti, prin rauri fara poduri.



Se pune ca aceasta cursa nu incepuse ca o competitie de alergare, incepuse ca o cursa pentru cai: Cupa TEVIS, 161 km prin munti, CALARE. Ideea de concurs a fost schimbata de Gordy Ainsleigh, care se pregate pentru alergare impreuna cu calul sau, timp de un an. Legenda spune ca inainte de eveniment, calul acestuia s-a imbolnavit si a concurat fara cal, in alergare. Dupa 23 de ore si 42 de minute a aparut la linia de" finish" , reusind sa ajunga inaintea catorva cai.


Am achizitionat carte de pe : PredaPublishing