luni, 16 noiembrie 2015

"Femeia alba pe bicicleta verde"

"Femeia alba pe bicicleta verde " , o carte scrisa de autoarea Monique Roffey, care mi-a starnit interesul  poate mai mult prin titlul sau, decat parcurcandu-i randurile.
Poate ma asteptam la mai multa aventura cu valoare turistica  pe doua roti in care personajul principal sa fie implicat, descoperind prin el, si eu, locuri minunate din frumoasa insula si mai putina suferinta si politica interna.  Insa poate acesta este si farmecul acestei cartii.
Si totusi, citind fiecare capitol, am ramas alaturi de personajele principale pentru a afla de la ce a pornit tragedia din primul capitol.
Asa dupa cum va veti da si voi seama, cartea e impartita in 3 capitole insa scrise de la coada la cap, ceea ce starneste un oarecare mister.


Personajele principale sunt sotii Harwood, Sabine si George, care vin din Anglia in Trinidad in jurul anilor 1950 cu vaporul aducand cu ei cateva valize si o bicicleta verde, insa si speranta, cel putin in inima femeii, ca vor ramane doar 3  ani si nu mai mult, doar atata timp cat va dura si contractul lui George.
George incheie un contract de munca pentru trei ani si vine in Trinidad impreuna cu sotia sa, iubind aceasta insula inca de la inceput,  pentru el " ... insula asta nu facea compromisuri, si turistilor nu le era prea usor aici. Nu se vedeau doar zambete de bun venit si barbati negri in camasi hawaiiene jucand pan langa piscina. Nu erau plaje itinse, limpezi precum cristalul, nici hoteluri cu buticuri. Trinidadul era bogat in petrol, nu avea nevoie de turism. Trinidadienii isi bateau joc pe fata de americancele bronzate care hoinareau pe trotuare in sorturi si in sutienele de la costumele de baie" .
Sabine in schimb, uraste aceasta insula datorita caldurii insuportabile, a tantarilor, a discriminarilor rasiale dintre negrii si albi, simtindu-se ingrozitor de singura si izolata de lume, totul fiind diferit de Anglia, tara ei draga pe care o iubea si unde se simtise atat de bine.

Insa sejurul lor de 2 ani se extinde la 4, 6, 10 ani .... si pentru toata viata, chiar daca in momentul izbucnirii revoltelor interne, acestia decid , chiar si George, sa isi faca bagajele si sa plece de unde au venit, in Anglia, insa...


M-a surprins dragostea pentru sotul ei care a facut-o prizoniera pe acea insula, insa in contradictie cu ceea ce simtea, sau nu simtea pentru Eric Williams, care poate era doar un strigat interior care nu s-a facut foarte puternic auzit.  Acel strigat se estompeaza in scris, in scrisorii, pe care niciodata nu le-a putut trimite destinatarului, insa a avut nenorocul sa fie citite chiar de George, care afla cu stupoare ce ascunsese Sabine in suflet atatia ani si despre care el nici nu banuise, fiind mult prea ocupat cu munca lui.

Din dorinta de a -i recastiga respectul si iubirea pe care i-a purtat-o toata viata si inca i-o purta, George incearca sa-i dovedeasca acest lucru prin anumite actiuni.

Viata celor doi se impleticesc din pacate cu evenimentele istorico - politoce, din care tot oamenii nevinovati si slabi au de suferit, insa dovedesc ca pentru unii oameni, problemele rasiale nu exista si ca poti avea relatii bazate pe respect chiar si cu cei de o alta culoare si de alta clasa sociala.

Ce m-a deranjat a fost limbajul neacademic cu care a fost tradusa cartea, insa pana la urma m-am obisnuit cu el. (nu inteleg cum l-a ales Mirella Acsente, traducatoarea cartii, si pe ce principii s-a bazat, insa cu siguranta a stiu ea de ce).

Mi-a placut ca m-a introdus putin in tainele bucatariei traditionale din Trinidad, servitoarele invatandu-o pe Sabine cum se gateste : peleau (una dintre felurile de mancare nationale constand din pui marinat in usturoi, rumenit in zahar caramelizat si pus pe foc in lapte cocos, orez si cu o multime de condimente), CARIB (bautura alcoolica racoritoare facuta din rom de zmeura, rom de pepene, bitter Angostura, suc de merisor , suc de portocale, suc de ananas, sirop din fructul pasiunii...), callaloo (supa sau tocana din frunze de colocasia , bame si carne de crab si multe condimente), buliof o combinatie de cod sarat, rosii si ardei foaret iuti, iar numele vine de la franceza "brule gueule , adica "gura - arsa""), ca s-a adus aminte de cateva instrumente muzicale traditionale precum: Marcasa (instrument muzical de percutie sud american realizat dintr-o nuca de cocos care contine pietricele si nisip), sau ca a vorbit putin si de flora si fauna insulei: eugenii (Eugenia melaccensis, copac din familia mirtaceelor, foarte raspandit in India si i se mai spune si mar de Malaysia),  Coccoloba uvifera (planta dinz ona Caraibilor cu flori albe , parfumate, urmate cu flori rosii ca strugurii, de unde si numele popular de struguri - de - mare)soparlele Tigu aurii, Physalia physalis (animal din ordinul celenteratelor, ale carui tentacule pot provoca omului paralizie sau stop cardiac),


Intrebat de catre fiica sa care e secretul casatoriei eterne, am surprins un dialog interesant intre cei doi:

"- Am nevoie "da" tine ca sa-mi spui secretu' cum sa ramai cas'torit mult timp.
George ofta din rarunchi.
- "Da" ce te-ai insurat cu mami?
George ramase cu gura cascata. Isi privi lung picioarele.
- Pentru ca era o bucatica pe cinste, spuse el in cele din urma.
- Lumea e plna de femei frumoase. De ce ea?
- Ea era pentru mine.
- Cum adica?
- Mama ta mi se potrivea perfect. Nu mai vedeam pe nimeni in afara de ea care s=o faca, nimeni ca ea sau mai bun decat ea.
- S-asta s-a dus in timp?
- Nu, a devenit mai rau.
- Cum?
- Pai, pe urma vine dragostea. E posibil sa-ti placa o multume de alti oameni. dar inima e mica si pretentioasa: stie exact pe cine vrea. In ea nu e loc sa iubesti decat unul sau doi oameni intr-o viata"
- Dragostea ti se intampla, zise Pascal, incuviintand din cap.
- Da.
- Dragostea-i o nemernica dura, nu-i ada, tati?
- Ha, ha. da. Si dureaza ani la rand
- Spiritu' celuilalt patrunde-n tine. Pascale ofta. Esti alaturi "da" el in tot ce simte. Daca-i ranit, te doare "pa" tine. De-l ranaesti tu, te ranesti pe tine.
- Asa ai simtit pentru barbatul dinaintea lui Jacques?
Ochii lui Pascale se incetosara.
- Da, tati."