joi, 8 decembrie 2016

Oameni de zapada - de Voichita Elena Toma



O veste ne vine tuturor, 
De maine va ninge cu spor!
Zapada se va aseza pe casa
Decorand-o de zor
Cu turturi de gheata
Ce o va schimba la fata .

Petrece Craciunul acasa !!!-   Oferte speciale de cazare in Romania 

Afara au rasarit, in strada,
Zeci de oameni de zapada!
Pare lucru priceput!
 Oare cine i-a facut?
La aceasta intrebare
Cine sa raspunda oare?

Fiecare-i cu baston,
Palarie si palton.
La paltonul alb de nea
Nasturi de sidef, sadea,
Iar in loc de ochisori
Doi carbuni mai marisori...

Cand o usa s-a deschis,
M-am terzit din al meu vis,
Vis cu oameni de zapada
Care s-au nascut in strada.

Poezia se regaseste in cartea cu poezii pentru copii 
"Bulgarasi de Soare" scrisa de 
dna. educatoare Voichita Elena Toma





marți, 6 decembrie 2016

Mosul Nicolae de Voichita Elena Toma (VET)



Vine iarna, frigul creste,
Nori se bulucesc pe creste
Si trimit inspre pamant
Fulgii albi drept legamant.
Ei se-aseaza-n graba mare
Peste case, drumuri,vale,
Si ii pregatesc carare
Bunului Mos Nicolae,
Care vine-ncetinel...
Inspre seara, usurel,
Si aduce- n sacu- i plin
Dulciuri multe si- o nuia ..
Oare cine- o va afla? (05.12.2016)


Patricia Kaas - Umbra din vocea mea (autobiografie)


Nu dupa mult timp dupa ce am terminat de citit Coco Chanel si Grace de Monaco, am luat la rand autobibliografia Patriciei Kaas, "Umbra din vocea mea".
Trei femei puternice din epoci diferite, 3 personalitati cu mare impact in societatea feminina, si nu numai, si care au lasat o profunda amprenta in viata de zi cu zi a fiecarui om, inspirandu-ne.

Nascuta in 5 decembrie 1966 in Forbach, Patricia Kaas este mezina familiei pe langa cei 4 frati si inca o sora si face parte dintr-o familie modesta, mama ei fiind casnica, de cetatenie germana, iar tatal ei miner, de cetatenie franceza, si luptau din greu sa asigure hrana zilnica copiilor.
Ea creste si copilareste in oraselul Stiring Wendel, intre orasul Forbach si Saarbrucken, iar pana la varsta de sase ani a vorbit intr-un dialect german.

Este incurajata inca de mica sa cante, mai ales de catre mama sa care avea profunda incredere in talentul ei, iar primele "incercari" se produc la concursurile din oras la care participa si la sarbatorile orasului. Primul ei mare succes l-a avut in cadrul unui concurs de cautare a tinerelor talente. Era cunoscuta de localnici ca fiind "vrabiuta", datorita vocii sale care incalzea auzurile lumii.

Intr-un interviu acordat televiziunii, odata cu venirea sa in Romania in 2009, interpreta a declarat : "Cand eram mica, visam sa cant pentru ca era pentru mine un mod de a ma exprima... Mama mea avea o voce foarte subtire, inalta, eu sunt foarte incantata ca am vocea grava. Mamei ii placea teatrul, iar tatalui meu ii placea sa danseze".

La 13 ani, semneaza un contract cu un cabaret local, Saarbrucken Club Rumpelkammer, cu ajutorul fratelui ei, Egon, aici gasindu-si inceputurile in cariera. Cel care a acondus-o pe Patricia Kaas spre primele succese muzicale a fost compozitorul arhitect, Bernand Schwarts.

Cartea "Umbra din vocea mea" este impartita in 28 capitole, prezentate cu simplitate si sensibilitate, astfel incat sa nu oboseasca cititorul si sa il faca "curios" sa descopere si celelalte pagini si capitole.
Ca orice persoana publica, a avut foarte multe dezamagiri de la cei cu care intra in contact, insa si-a pastrat intotdeauna iubirea pentru familie, mai ales pentru parintii ei de care amintea foarte des in paginile ei. De asemenea ne povesteste putin din ambitia cu care incerca sa se faca remarcata, cu care incerca sa castige inimile intregii lumi, dar si despre iubirile pierdute poate prea devreme, din cauza egoismului ei sau a fatarniciei partenerului.

"Oricum, in meseria mea, Alain Delon mi-a repetat-o destul de des, duce la singuratate. Asa ca nu cred intr-o poveste de iubire, ma multmesc sa cred in acest sarut. In plus traieste in strainatate, ceea ce nu mareste sansele de a avea un viitor impreuna".

Cu emotie si neincredere in propria persoana, la 35 de ani joaca in rolul lui Jane din filmul "Un barbat si o femeie",  o eroina distrusa de viata, amnezica si se crede si victima unei boli incurabile.

"Adineauri am vazut clar camera care era intr-un colt, dar nu m-am uitat la ea. M-am lasat convinsa ca nu se filmeaza. Ca sa uit ca dedeam o proba, sa nu ma las intimidata. Acum proba s-a terminat, banda a inregistrat, s-a comis. Si, daca e un rateu, nu mai pot face nimic... Cum sunt intotdeauna atat de lipsita de incredere in mine, ma astept la ce e mai rau. Cred ca o sa-mi multumeasa, o sa-mi spuna pe un ton condescedent si rece: O sa va chemam... Asta ma face sa-mi dau seama ca nu m-am maturizat,. Am crescut cum isi dorea mama,am ramas o fetita care se teme sa nu fie certata, sa nu i se spuna ca a gresit, ca putea face mai bine... Ceilalti imi valideaza telantul, dar ii suspctez mereu ca se indoiesc de el. Ce greu e sa ramai pustoaica, as putea sa ma scutesc de momente de ingrijorare inutile." 

Traind pana la o anumita varsta, in saracie, modestie, si ajunsa ulterior o persoana pulica si calatorind peste tot in lume pe unde nu isi inchipuia pana atunci ca ar putea ajunge, ramane totusi la concluzia ca fericirea nu inseamna bani si ca banii sunt doar un supliment al fericirii:

"La inceput, cand incepi sa castigi bani, ai tendinta sa traiesti in lux. Am petrecut asa o perioada frenetica. De recuperare. Imi procuram creme numai de la parfumerii, alegeam lenjerie fina, frecventam exclusiv magazinele elegante, nu mancam decat in restaurante fara meniu, totul  "a la carte". Tot ce-mi imaginam ca face un om bogat faceam si eu. Si apoi, mai tarziu, am inteles ca asta nu ma facea mai fericita, ca banul este doar un supliment al fericirii, care face viata mai usoara"


Ma bucur tare mult ca prin intermediul acestei carti, am intrat putin "de curiozitate", atat cat a permis Patricia Kaas, sa ma familiariziez cu ce a insemnat drumul ei de la copilarie la maturitate, printr-o expunere simpla, sensibila si accesibila. Totodata m-a facut sa ascult mai mult piesele ei, chiar daca le ascultam si pana acum.



De ce mi-a placut in primul rand aceasta carte, este ca a fost prietenoasa si sincera, iar maniera evoluarii evenimentelor a fost facuta cat se poate de cronologic. De asemneea mi-a placut ceea ce am descoperit la aceasta persoana publica: faptul ca indiferent de cat de sus a fost si este, si-a pastrat intotdeuana simplitatea, acea timiditate si modestie puerila cu care a fost invatata cat era mica.
De asemenea mi-a placut ca punea publicul pe primul plan, prin respect si oferea pe scena totul indiferent de cum se simtea in acel moment:

"Mi s-a intamplat sa cant cu o durere de cap sau cu un picior rupt, cu o hernie cervicala sau chiar suferind din dragoste - am reusit, dar cu ce pret? Cand esti artist, cu greu poti renunta. E prea multa lume implicata pentru a putea sa-ti areti slabiciunea. Nu se pune problema sa trimiti publicul acasa, instrumentistii, tehnicienii. Nu e numai o chestiune de bani. E vorba de etica. Cata vreme esti in stare sa te tii pe picioare, chiar suferind, urci pe scena.  Nu exista spital pentru artisti. Pentru noi, intr-o zi anume, oamenii au cumparat bilet pentru seara respectiva, si-au facut un program. Din respect pentru ei, te duci la spectacol orice ar fi, cu toata durerea, depasindu-te. Efortul devine supraomenesc, dar rasplatit ...Entuziasmul publicului te alina, ca un balsam, atenueaza putin infernul."


Ceea ce nu mi-a placut insa nici nu critic, deoarece fiecare face ceea ce doreste cu viata sa, e ca a fost putin egoista cu viata privata, implicandu-se 100% in munca, neputand sa ofere mai mult celor care si-ar fi dorit-o in viata lor ca sotie.


"Pot foarte bine sa fiu un star in Rusia, in Germania sau in Coreea, daca viata mea in afara scenei nu exista, daca nu rasuna in ea nici o melodie, atunci care e sensul acestor lucruri?"

"Pentru a iubi trebuie sa ai timp sa te darauiesti. Astfel, timpul face legea si impiedica intotdeauna pe indragostiti sa se iubeasca".

"Mi-e frica sa ma implic, sa spun te iubesc, ma ingrozeste. Iubesc publicul unei alte iubiri, in acelasi timp concreta si abstracta. Numai el ma face sa ma simt frumoasa , interesanta, vie."

"Astazi ma intreb de ce viata mea s-a scurs fara sa devin mama. Provin dintr-o familie cu sapte copii si imi place enorm veselia caminului, asa, plina de dezordine, cu izbucniri de voci , rasete si lacrimi. Am iubit atat de mult Craciunul, balurile in sat unde toti copii se jucau impreuna. Dar nu am facut copiii, am ratat schema familiei numeroase. Am refuzat toate ocaziile de a fi mama care mi s-au oferit in chip firesc. Trebuie sa accept ca am preferat cariera, ca nu mi-am intemeiat o familie."






vineri, 21 octombrie 2016

Ultramaratonistul - Dean Karnazes (Nu doar despre alergat)



"Ultramaratonistul" ... mai mult decat o carte, o viata traita pe diferite trasee de noapte in alergare, o carte care te tine cu sufletul la gura si te face "sa te misti" in vreun fel. E o carte nascuta din sudoare: fizica si psihica, deoarece dupa ce parcurgi anumiti km, iar durerea isi spune cuvantul, urmeaza apoi partea psihica la care trebuie sa fii cat mai puternic ca sa ajungi la final.

Prin ambitie, dorinta, iubire pentru sport, suport familiar, Dean Karnazez devine dintr-un simplu alergator amator, unul dintre cei mai faimosi ultramaratonisti ai lumii, castigand in :
- 2004 - concursul Badwather Ultramarathon
- 2006 Vermonth Trail 100 mile
- 2008 Cursa celor 4 deserturi: Antartica, Atacama, Gobi, Sahara

In anul 2005 /2006 face parte din echipa ultratamatonista a SUA, iar in 2011 alearga 4800 km din California in new York, tot traseul parcurgandu-se in 75 zile, in fiecare zi alergand intre 65 si 80 km.




Cartea incepe cu primele momente din viata de alergator, recunoscand ca alearga de cand se stie, acest sport avandu-l in sange, chiar si genetic.
- La 11 ani strabate Marele Canion dintr-un capat in celalalt intr-o excursie, urcand si varful Whitney (cel mai inalt din America continentala.)
- La 12 ani parcurge 65 km cu bicicleta pana in localitatea in care se aflau bunicii lui, in dorinta de a-si serba ziua de nastere cu acestia si negasind o alta solutie de a ajunge acolo.
- In gimnaziu isi intalneste mentorul  de la care primeste primele invataminte vis a vis de alergare si de la care aude, imediat dupa ce alearga intr-o competitie, ca "daca nu necesita efort extraordinar inseamna ca nu forteaza cat trebuie, ar trebui sa doara rau".
- Dupa ce se muta in Los Angeles, schimba scoala si se inscrie in echipa cross-country de unde invata metode "neconventionale" de antrenament si alergare, care nu se regaseau in carti, insa erau mult mai practice si nu plictiseau. Astfel, participa la un concurs de atletism, considerat cel mai dificil campionat din Sudul Californiei.
- Alearga apoi la primul maraton caritabil pentru copiii saraci (pentru fiecare tura facuta, alergatorul lua bani.). Aici castiga 105 dolari pentru cele 105 ture in 6 ore. Tot in acest moment o intalneste pe viitoarea lui sotie, care il va sustine toata viata in alegerile sale.
- Urmeaza si o perioada linistita din punct de vedere sportiv, insa intensa din punct de vedere social, insa totul revine la "normal", dupa moartea sorei sale Pary, simtindu-se subit cuprins in capcana celor 12 ore de munca. Dupa petrecerea de ziua lui, in care el impreuna cu alti prieteni au stat si au sarbatorit pana noaptea tarziu, se hotaraste sa plece acasa si sa isi puna costumul de alergare, si fuge astfel, in decursul nopitii, 48 km.
- Se inscrie apoi la Western States 100, considerat cel mai vechi Ultramaraton din SUA, California, unde parcurge 161 km in mai putin de 24 h, nu inainte de a se califica la maratonul de 80 km care ii asigura accesul la Western States. Astfel, in 1994 ocupa locul 15 la aceasta competitie, parcurgand 161 km in aproximativ 21 ore.
- Imediat dupa acest maraton, se inscrie la o STAFETA de 320 km la care ia hotararea de a participa SINGUR, neavand cu cine sa faca echipa (sau poate nu vroia?). Stafeta de 320 km incepea in Calistaga si se termina la Plaja Santa Cruz, alergand pentru o cauza nobila: strangere de fonduri pentru o oferatia unei fetita care avea nevoie de transplant de ficat. Imediat in anii urmatori se mai inscrie la o STAFETA de 320 km  si 360 km, alergand tot asa pentru o cauza nobila.



"Masura unui om este data de ceea ce poate face fara bogatii. Poate ca daca te multumesti cu mai putin, primesti de fapt mai mult".

"Ce conteaza in lupta este ceea ce faci atunci cand durerea se instaleaza" - John Short
"Ajunsesem sa inteleg ca cele mai mari recompense pentru o realizare mareata, provin din interiorul nsotru"
"Aventura incepe in momentul in care iesi pe usa. Duceti-va afara si dezlantuiti-va"



Ce m-a socat pe mine cel mai mult e participarea lui la un maraton de 42.10 km in Polul SUD, considerat cel mai neprietenos loc de pe planeta si cel mai apropiat de atmosfera de pe Luna, un desert imens de gheata, ei in momentul aterizarii cu avionul fiind situati la altitudinea de 3962m de-asupra marii, iar temperatura era de - 37 grade C. 

E una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o pana acum, tinand cont ca totul se deruleaza din prisma autorului care e si personaj principal in diferitele curse de alergare, cel care isi alege unde participa si cum abordeaza fiecare cursa, ce face ca sa treaca peste greutati, cum isi infrunta momentele dificile si cum ii creste valoarea dupa finalizarea fiecarei curse vazuta, nu e o carte teoretica ca multe altele, aici totul e practic si sudoare.



Inainte de toate mi s-a parut o carte foarte practica, piata este plina de lucruri teoretice, insa greu de pus in practica. Aceasta carte povesteste exact cum autorul incepe sa alerge, alearga si ajunge la final, cred ca e ceea ce are nevoie un om..de lucruri practice...
De multe ori, sa alergi 4800 km poate sa iti para "fara rost" si nu poti sa gasesti un motiv bine intemeiat pentru care sa o faci, insa in momentul in care iti gasesti motivatia, ca de altfel in orice pasiune ai avea, cu siguranta, acea activitate nu e "fara rost".  Ei bine, fiind intrebat prima data , de ce alearga, poate nu stia exact raspunsul, insa dupa parcurgerea mai multor trasee si kilometri, rapsunsul si-l gasise:

"... iubesc si singuratatea. Alergarea pe distante mari este un sport pentru singuratici, iar eu am realizat ca imi place sa fiu singur mult timp, Ma mentine inviorat si, destul de ciudat, ma face sa nu ma mai simt singur. Alergarea pe distante lungi e felul meu de a-mi gasi pacea interioara. 
Singuratatea din timpul alergarii ma ajuta sa ma bucur mai mult de oameni atunci cand sunt in preajma lor. Am devenit mai tolerant, mai rabdator, mai generos decat mi-as fi imaginat vreodata ca pot fi.
Alergarea m-a invatat sa devin mai bun."

"alerg pentru ca intotdeauna alergarea ma duce acolo unde imi doresc ... alerg pentru ca, daca as merge, ar dura prea mult, iar eu sunt decis sa termin cateva lucruri in aceasta viata."

Recomand cartea celor care si-au pierdut motivatia in a face lucruri noi, sau a celor care s-au plictisit de lucrurile vechi pe care pana atunci le iubeau, pentru cei care iubesc geografia si turismul, pentru cei care apreciaza efortul fizic si psihic si pentru cei care vor sa fie ridicati din fata televizorului, De asemenea, este o arte care nu iti permite sa fii intrerupt de reclame, discutii inutile, emisiuni de prost gust sau alte lucruri nefolositoare



Idei Western States 100 mile Endurance RUN


"Western States 100 mile Endurance RUN" este cel mai vechi si reprezentativ ultramaraton din lume, organizat din SUA, in California, pe un traseu de 161 KM (100 mile) in care participantii trebuie sa parcurga distanta in mai putin de 24 ore. Porneste din Squaw Valley (California), iar linia de start se sfarseste in Auburn (California) . Se organizeaza de-a lungul mai multor trasee din Sierra Nevada (prin munti si canioane), la sfarsitul ultimului weekend din luna iunie.



Western States se desfasoara pe un traseu accidentat de munte, avand coborari chinuitoare si teren imprevizibil, se trece chiar si prin zapada si zone inghetate, se coboara prin vai fierbinti, prin rauri fara poduri.



Se pune ca aceasta cursa nu incepuse ca o competitie de alergare, incepuse ca o cursa pentru cai: Cupa TEVIS, 161 km prin munti, CALARE. Ideea de concurs a fost schimbata de Gordy Ainsleigh, care se pregate pentru alergare impreuna cu calul sau, timp de un an. Legenda spune ca inainte de eveniment, calul acestuia s-a imbolnavit si a concurat fara cal, in alergare. Dupa 23 de ore si 42 de minute a aparut la linia de" finish" , reusind sa ajunga inaintea catorva cai.


Am achizitionat carte de pe : PredaPublishing 


  




joi, 22 septembrie 2016

Scrisoare de dragoste - Mihail Drumes



Nu demult am terminat  de citit  cartea "Scrisoare de dragoste" de Mihail Drumes, in urma cu putin timp, citind si "Invitatie la Vals", scrisa de acelasi autor.
Asa cum m-am asteptat, si cum am sperat, cartea mi-a trezit din nou apetitul pentru citit, datorita scrierii sale autentice, a comicului si a ironiei care se  regaseste in paginile acestei carti.

Dupa cum bine se poate sti, Mihail Drumes se naste in Iugoslavia (Ohrida) in 26.11.1901, fiind de etnie sarba (dupa mama) si macedoneana (dupa tata), familia s-a stabilindu-se apoi in Romania la Bals in 1904. 
In anul 1937 apare romanul "Invitatie la vals", cartea devenind bestseller, subiectul petrecandu-se dupa un fapt real, pe cand era student si locuia  in chirie.

In anul 1938 apare romanul "Scrisoare de dragoste", al 3 lea roman al autorului, una dintre cele mai indragite povesti de dragoste. Personajele princioale sunt Dinu Gherghel si Anda Braileanu, care ajung sa fie impreuna, dupa mai multe "coincidente ale destinului". Ajung sa se indragosteasca, sa faca o nunta, insa intre ei apare dorinta de avere care distruge iubirea, fiecare apucand pe un alt drum, dintre care unul, si cel vinovat, pierde totul, chiar si viata.


Romanul se imparte in 3 parti: "Un baiat si o fata se intalnesc, se iubesc si se iau", aici regasindu-se momentele in care fiecare avea viata sa, apoi momentele de intalnire si modul prin care au ajuns sa fie impreuna si sentimentele fiecaruia dintre ei, detaliate din confesiunile fiecarui personaj.

- Partea a doua "Puteau fi fericiti toata viata, dar el, intalnind o fata cu avere, se desparte de cea pe care o iubeste", e momentul in care, frustrarea acumulata de-a lungul vietii pune stapanire pe Dinu, si ajunge sa nu isi mai doreasca sa fie impreuna cu Anda, tinteste mai sus din punct de vedere financiar la o fata mult mai "avuta", ajunge sa organizeze anumite "jocuri" prin care Anda sa comita adulter si astfel, sa aiba motiv de divort. Insa Anda, fata corecta si sincera, nu intra in jocul sotului, si isi pastreaza constiinta curata. Cei doi divorteaza si se recasatoresc cu altcineva si isi refac viata.



- A treia parte, "Dragostea calcata in picioare se razbuna, iar cel ce a calcat gresit pierde totul",  in care personajele principale se reintalnesc insa fiecare la brat cu altcineva. Traiesc emotii intense, tulburatoare despre care nu s-ar fi gandit sa le mai traiasca, durerea persista la fiecare dintre ei, si vinovatia, tristetea si constiinta ii obliga pe unul din cei doi sa comita gestul suprem.



Click aici pentru recenzia mea la cartea "Femeia alba pe bicicleta verde"... 





miercuri, 13 ianuarie 2016

M-am intors iubind-o. . . Mallorca !

 Fotografie facuta din balconul hotelului in care am fost cazata


Multe planuri, multe calatorii, multe vise bifate pe harta si multe amintiri care trebuie pastrate. Din pacate nu pe multe mi le-am pastrat  in scris, insa multe au fost pastrate in inima. Asa si Insula Mallorca, o destinatie cum nu multe am vazut, care si acum, dupa cativa ani, mi-a ramas in suflet si pe care as dori sa o revad, pentru tot ceea ce ofera si pentru energia pozitiva cu care m-am intors acasa. Am plecat spre ea cu dorinta de a o descoperi cat mai mult posibil si m-am intors iubind-o. Poate ca e Spania, sau poate ca e ceea ce cautam atunci? ... si am gasit.
Dupa cum toata lumea stie, Mallorca este o insula din bazinul Marii Mediterane, cea mai mare insula spaniola, facand parte din Arhipelagul Insulelor Baleare, alaturi de Ibiza, Menorca sau Formentera. Se afla la aproximativ 170 km de coasta Barcelonei.
Din punct de vedere geografic, insula se lauda cu minunatul lant muntos "Serra de Tramuntana", format din 22 varfuri cu peste 1000 m inaltime, intinzandu-se de la nord la vest pe o distanta de 15 km. Cel mai inalt punct este Puig Major, cu o inaltime de 1445 m situat aproximativ in mijlocul lantului muntos.

Am plecat si noi spre Mallorca, intr-o zi din luna septembrie, luand avionul din Cluj Napoca, impreuna cu un alt grup de turisti, fiind un pachet organizat. Am avut noroc si cu hotelul fiind situat pe prima linie de la mare(nu ca ar fi fost o problema sa ne alegem unul mai in spate si sa ne plimbam mai mult, insa conform pretului, l-am ales) si cu receptia, oferindu-ne, fara bacsis in pasaport, o camera cu vedere directa spre mare si cu un balcon mare, in care puteam sa jucam si tenis. Apusurile vazute din balcon spre mare, erau incantatoare, cred ca in viata mea nu am vazut asemenea peisaje paraca rupte din Eden.

Zona Arenal 


Am iubit aceasta insula pentru tot ce am putut sa intalnesc acolo:

- Pentru plaja aceea curata cu nisip fin si ici- colo cu palmieri sub care puteai sa te adapostesti de caldura si unde nu vedeam sezlonguri care parca nu s-ar fi integrat in peisaj;



- Pentru apa marii de o culoare albastra deschis, cu intrare treptata in mare parca special concepta pentru familiile cu copii si pe care pluteam plina de satisfactie si relaxare sub briza marii pe saltelele roz, cumparate in a doua zi de sedere



- Pentru pistele de alergare, biciclete sau de plimbare foarte bine concepute de-a lungul marii, pe o distanta de 10 km de la noi de la hotel. Imi amintesc cu drag de plimbarea pe  doua roti de la hotel pana in capitala insulei, Palma de Mallorca, si de "popasul" la aparatele de fitness de pe drum sau baile in mare, extenuate de caldura de afara si de pe pista incinsa de soare. Si toata lumea facea asta, toata lumea se relaxa, toata lumea mergea lin, in cautarea sanatatii si toti parca dadeau de inteles , ca o gaseau imediat.

- Pentru oamenii de pe strazi, localuri care nu dadeau 2 bani pe tine, cine esti si ce cauti acolo si pentru relaxarea de pe fata lor;

- Pentru acele galeti pline de bautura din care cei foarte "insetati" isi potoleau setea cu ajutorul paiurilor uriase si nimeni nu ii critica sau ii deranja, pentru ca acolo totul era normal.

- Pentru minunatia valurilor in care m-am racorit si am sarit purtata de dragostea pentru mare;

- Pentru minunata seara cand a fost invitat la hotel un cantaret spaniol si am auzit si noi in sfarsit muzica S P A N I O L A. Cred ca foarte multa lume si stie, ca aceasta insula e ocupata mai mult de englezi si germani, si poti spune ca prima limba care o auzit in insula e ori germana, ori engleza. Poate si din cauza asta, totul e atat de organizat

- Pentru asemanarea la o scara mai mica a capitalei cu minunata Barcelona

In dorinta de a o cunoaste mult mai mult si prin simplul fapt ca nu aveam o masina inchiriata (insa e recomandata, tinand cont ca insula fiind micuta, costul ar fi mic) am luat decizia de a ne inscrie in cateva excursii optionale, precum:

- Pesterile Dragonului (au fost descperite in anul 1896, situate la mica distanta de Porto Cristo care era un port de pescari, dar si o mare atractie turistica) si Fabrica de perle artificiale (in orasul Manacor, al doilea ca marime din Mallorca). De aici mi-am luat si eu o minunata percehe de cercelusi.
Pesterile impresioneaza prin multitudinea si minunatia speleotemelor, a coloanelor arborescente si prin existenta lacului interior pe care am facut o mica incursiune cu barcuta pe muzica clasica. Totodata am putut admira ca vrajita in "sala de spectacole" un spectacol de muzica clasica in sala celui mai mare lac subteran din Europa: Lacul Martel. 
Excursia s-a continuat cu oraselul Porto Cristo si s-a incheiat cu o degustare de vinuri intr-un orasel.





Imagine din Porto Cristo 

Imagine din Porto Cristo

                                            Imagine din Porto Cristo

- Turul Insulei si Valldemossa este o minunata excursie in care poti sa cunosti aproximativ jumatate din insula si sa vezi plantatii de maslini, migdali, mori de vant si multe altele. 
Prima oprire daca imi aduc bine aminte, a fost la o fabrica de pielarie (orasul Inca),urmand sa vizitam satul Valldemossa( principala atractie fiind Manastirea La Cartija  unde pe langa calugari au locuit intre anii 1838-1839 compozitorul si pianistul polonez Frederic Chopin si amanta lui Lucille Aurora) si  Manastirea Lluc, unde am vizitat statuia Fecioarei Negre (La Moreneta, despre care se spunea ca e zeita locului). 
Scopul excursie a fost de a vizita partea de nord a insulei trecand prin fantasticul lant muntos Sierra de Tramuntana. In momentul traversarii muntilor si a soselelor parca "innodate intre ele", vedeam o multime de biciclisti, care urcau aceste serpentine cu multa forta si ambitie. 
Am ajuns apoi in partea nordica a insulei in Sa Calobra, in cel mai frumos colt al insulei (Torrent de Pareis), un loc incredibil, parca ascuns de lume, in care parca doar unii pot ajunge si atunci cand natura iti permite. In acest punct, ni s-a permis o anumita perioada in care puteam sa ne relaxam si ne puteam imbaia in 2 locuri incredibil de frumoase.
De aici am luat vaporul spre portul Soller, ne-am plimbat si ne-am potolit foamea la unul dintre restaurantele locului.
Aceasta a fost excursia in care ne-am plimbat cu cele mai multe mijloace de transport: incepand cu autocarul, continuand cu vaportul, urmand mocanita si terminand cu autocarul care ne-a adus la hotel.







Imagine din peisajul Torrent de Pareis



Vedere spre Torrent de Pareis (de pe vaporas) 

In drum spre mocanita din Portul Soller

Si am ajuns in Portul Soller


Si am ajuns in Portul Soller


Pe cont propriu, dupa cum spuneam si mai sus, ne-am bucurat de excursia spre capitala insulei, pe BICICLETA. Am inchiriat bicicleta cu 6 euro / zi si ne-am lasat fermecate toata ziua de minunatia tarmului pana in Palma de Mallorca



Nu a existat pericolul sa ramanem fara biciclete, chit ca am stat cu stres ca nu cumva cineva "sa intre in posesia lor", insa pe parcursul "calatoriei" noastre, nu am avut probleme. 
Orasul mi-a dat impresia ca seamana putin cu frumoasa Barcelona, in centrul sau gasindu-se un minunat parc cu platani care poarta numele "Rambla".

Imagine din capitala insulei : Palma de Mallorca 

Imagine din capitala insulei : Palma de Mallorca (Bulevardul Rambla)

Marea Catedrala Sa Seu - Palma de Mallorca 

                   Imagine din capitala insulei : Palma de Mallorca - Plaza Mayor

In fata Catedralei La Seu - una dintre cele mai cunoscute cladiri din Palma.

In "mica Barcelona" mi-am bucurat sufletul vizitand Catedrala La Seu, o minunata constructie in stil gotic mediteranean, construita la inceputul secolului XIII pe locul unei moschei musulmane, fiind una dintre catedralele gotice care dau senzatia de lumina si largime in comparatie cu constructile gotice europene care demonsteraza contrariul. Lumina patrunde prin minunata rozeta construita din 1236 de piese de sticla colorata. Interiorul catedralei a fost renovat de arhitectul catalan Antoni Gaudi. 
Tot aici  se poate vedea opera arhitectului catalan Antonio Gaudi si a arhitectului mallorquin Miquel Barcelo.


Alte excursii / activitati care se puteau organiza :
  • Formentor si Portul Pollensa 
  • Orasul Palma 
  • Valldemosa
  • Satul La Granja Craft
  • seri spaniole
Fotografie facuta din balconul hotelului in acare am stat 



Poate iti doresti sa iti petreci si tu o minunata vacanta in Palma de Mallorca.
Din dragoste pentru turism, agentia mea te poate ajuta: altvintur@gmail.com /0758138738
sau click pe poza de mai jos pentru acces site AltvinTUR - Dor de departari