Ce minunatii ascunde oraselul de pe Valea Gurghiului?

Si am ajuns la Gurghiu, pe drumul dinspre Tirgu Mures spre Reghin.  Am facut dreapta la un momentdat  si am luat-o spre drumul ce duce spre Lapusna, pe Valea Gurghiului, locul copilariei mele, unde ne petreceeam minunatele vacante cu cortul, eu si familia mea. De aici din Reghin pana in Gurghiu , doar 14 km .

Drumul este cat de cat  in regula, mai mult decat practicabil, cel putin pana in Gurghiu, iar satele erau parca pregatite pentru venirea primaverii.

Ajunsi in Gurghiu, localitate situata in depresiunea cu aceeasi nume, am parcat si ne-am indreptat spre Liceul Silvic sa vizitam Castelul Rakoczi - Bornemisza, construit in 1773, in forma de "L" cu doua etaje in stil renascentist - baroc. Castelul este format din edificiu propriu -zis al castelului, Capela Rakoczi, turn si parc dendrologic.

"Castelul a fost unul dintre cele mai importante castele regale din Transilvania, ridicat in mai multe etape, istoria sa incepand in secolul XVII, cand principele Gheorghe Rakoczi a construit o cladire cu 1 etaj cu 20 de camere, la poalele muntelui, pentru zilele cand venea la vanatoare. La sfarsitul secolului domeniul intra in posesia trezoreriei si apoi a fost arendat pe 99 ani familiei Bornemisza, care termina constructia castelului, cladirile si capela, folosind materiale de la ruinele cetatii din deal. In anul 1740 au construit Parcul Dendrologic cu specii de arbori autohtoni si exotici. 

La sfarsitul arendei, in 1830, in urma proceselor dintre stat si familia Bornemisza, acestia pierd mosia si au fost despagubiti. In 1880 locul a fost reamenajat si transformat in castel de vanantoare pentru principele Rudolf Josef pana in ziua mortii lui (1893). Castelul primeste functia de scoala cu specializare in silvicultura  / cinegetica, astazi devine Muzeu de vanatoare.  In curtea acestuia exista si o bisericuta romano-catolica, stil baroc ridicata in anii 1730."

Am ramas impresionata de  curatenia din fata palatului, de zona vizibila a acestuia, insa mai putin incantata de partea nevazuta a acestuia, de  ceea ce se ascundea in spatele cladirilor, in gradinile anexe.

Negasind parcul dendrologic, am luat decizia sa plecam , sa nu ne avanturam pe cine stie ce carari, dat faptul ca erau si cativa caini care ne-au cam speriat pe moment, insa domnul de la poarta ne-a explicat ca parcul se gaseste aproximativ in aceeasi curte cu liceul.

Ne-a aratat pe unde sa o luam  si astfel am pasit incantati spre Parcul Dentrologic , printr-un culoar verde si inverzit de tufisuri, cu miros de primavara. Parcul e cu adevarat incantator, cu aproximativ peste 200 de specii, dintre care peste un sfert aduse din strainatate. Printre minunatii copaci se numara:  alunul turcesc, alunul japonez, bradul caucazian, carpenul.

Trecand de acel culoar, am descoperit un adevarat Rai ce  se deschidea printr-un parc cu bancute aflate la umbra copacilor batrani;

- putin mai la indepartare puteai zari foisorul incadrat de alti copaci, parca aflat in protectia acestora;

                                    

- un foisor mai mare aflat din pacate in paragina, unde turistii puteau poposi la umbra si sa serveasca din pachetelele pregatite de acasa;

- un minunat lac pe care plutea o mandra lebada, ca o regina a tinutului si desprinsa dintr-un basm , iar in mijlocul lacului, o mica insulita cu o salcie plangatoare si un foisor unde te puteai relaxa pe o bancuta. Din pacate aici nu ai acces deoarece lacul e ingradit cu un gard.

       

Relaxarea a fost pe cinste, aerul curat fiind la el acasa prin prezenta  muntelui, a capacilor seculari, ciripitului pasarelelor si gratioasa lebada, toate acestea parca te transpuneau in Rai fara sa iti dai seama,  iar lipsa zgomotului urban faceau atmosfera si peisajul perfect. 

Recomand din tot sufletul vizitarea acestui minunat loc. inca neatins de fenomenul urban distrugator si aducator de deseuri.  Chiar daca din punct de vedere al investitiilor nu se vede sa s-ar investi foarte mult, locul este curat, fara gunoaie si alte deseuri  pe care le-ai putea gasi in alte foarte multe locuri , "promovate" deja. Insa parereile sunt impartite, mai ales a celor care viziteaza acest loc in mod constant.

Eu ca simpla turista care pana atunci nu a mai avut contact cu Gurghiul si cu acest parc, pot spune ca efectul a fost unul pozitiv si am vazut mai mult lucrurile bune si mai putin cele pe care le vede un ochi mult mai critic decat al meu.

Surse informare: 

http://www.skytrip.ro/castelul-rakoczi-bornemisza-din-judetul-mures-ob-1005.html

http://www.cesavezi.ro/obiective-turistice/1-cetati-si-castele/484-castelul-bornemisza

http://www.turism-transilvania.ro/location/parcul-dendrologic

piciorul meu calator 

Cauta si vei gasi, descopera si te vei bucura de tot ! Castelul Teleki din Gornesti

Cand vremea e superba, mai ales dupa atatea zile ploioase si intunecoase,  iti vine sa te aventurezi inca de la prima raza de soare, apoi de la cer senin cu soare luminos ????

Si am pornit spre Gurghiu, un orasel micut insa pentru mine nu pot sa zic ca a insemnat pana acum foarte mult...si prima oprire : Castelul Teleki din Gornesti . 

Treceam in drum spre Alunis pe langa el  si intorceam doar capul pana ce ne-am zis : oare ce e acolo ? Un castel .. Hm, oare cum ar fi sa il vedem din interior?  Si am plecat intr-o z frumoasa de primavara sa il descoperim. Am avut noroc sa putem intra , o doamna foarte draguta ne-a lasat sa pasim in interiorul sau, ba chiar sa ii strabatem si camerele si salile de intalniri . 

Am gasit cateva informatii pe internet despre acest minunat castel, si anume : 

"A fost construit intre anii 1771 -1778 in stil Grassalkovich, plan in forma de U, cu un pavilion central. Aripile palatului formeaza o curte de onoare ampla orientata spre minunatul parc,   fiind unul dintre cele mai reprezentative realizari ale barocului din Transilvania. "

Castelul se bucura de un imens domeniu verde unde puteai sa stai sa te relaxezi doar privind natura desprinsa parca dintr-un rai. 

Tot in parcul caselulului se gasesc 11 statui : 7 sculpturi reprezentand personaje mitologice (Junona, Neptun, Marte, Ceres, Venus, Bachus, Ganimede) si inca 4 sculpturi de pitici, caricaturi ale personalitatilor din timpul Revolutiei Franceze sau tipuri umane satirizate din societatea europeana a secolului XVIII : Ludovic al XVI-lea, Mirabeau, figuri feminine galacioase si vindicative din patura de mijloc a societatii franceze, o femeie autorizata din trecut sa insoteasca armatele unor tari pentru a vinde soldatiilor alimente si o figura feminina reprezentand una dintre acele "dames des halles"."

La inceputul secolului XX palatul gazduia o colectie de ilustrate si o biblioteca de peste 6000 exemplare ale lui Teleki Samu, descendentul fondatorului bibliotecii Teleki. La sfarsitul celui de-al II lea Razboi Mondial cladirea a fost jefuita si distrusa si mare parte din carti sunt pastrate la Biblioteca Teleki din Tg Mures si in Muzeul Aradului.

In anul 2006 castelul a fost retrocedat familiei Teleki care in prezent doreste introducerea acestua in circuit turistic.

Cateva informatii istorice putet gasi pe aceste site-uri:

http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki

 - http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Teleki_din_Gorne%C8%99ti

- http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki

- http://www.kastelyerdelyben.ro/ang=ro&page=castle&spage=show&idcastle=37

Mama Ica - Voichita Elena Toma

Bunico,dac-ai fi cu noi
,
Te-ai bucura de multe ori

Si ai vedea ca am crescut

Ca ma descurc,ca sunt mamica,

Am devenit chiar si bunica!

As vrea sa fiu asa ca tine,

Nepoti sa vina langa mine.

Asa cum te-am iubit pe tine

Sa ma iubeasca si ei pe mine.

Te vad in vis de-atatea ori

Iar visul asta-mi da fiori..

Si imi zambesti de-acol'de sus

De parca inca nu te-ai dus...

Il rog pe bunul Dumnezeu

Sa fii alaturea de El ,

Pe noi sa ne pazesti din cer,

Sa fii cu noi,atata-ti cer!

Dor de departari --- dor de calatorii ----

Inca de mic copil ti se arata calea, iar tu poti sa te individualizezi cu ea  sau din contra,  sa incerci sa gasesti alta mai reprezentativa. Eu cred ca am urmat calea, calea pe care o urmez si astazi, calea iubirii, a drumurilor si a cararilor mai mult sai mai putin departate, a geografiei si a turismului deopotriva.

Cred ca bunicul meu trecut in nefiinta a avut si el o parte din destinul meu, indragind la fel de mult  geografia, de asemenea parintii mei iubitori de natura, numerosii profesori  pe care i-am avut de-a lungul timpului incepand din scolile primare si continuand cu Universitatea, alegerea unei facultati de profil si a unor cursuri de specialitate urmate de minunatele aplicatii de teren de care m-am indragostit fara suflare si dupa care si acum respir melancolica, angajamentul de a calatorii toata viata de care pana acum, am incercat sa ma tin de cuvant, si bineinteles, nu in ultimul rand experienta de cativa anisori intr-o agentie de turism de unde m-am inzestrat cu multe cunostinte practice si nu numai.

“Dor de departari”…. deoarece intotdeauna in sufletul meu s-a zbatut acel dor de aventura, de cunoastere, de nou , de descoperire , de contact cu altceva . Dorul te impinge sa faci ceva, sa cladesti, in acest caz sa calatoresti si sa iti iubesti tara si lumea, sa iubesti atractiile, sa iubesti oamenii, sa iubesti natura si tot ce te inconjoara,  ceea ce vezi si poti atinge si ceea ce iti doresti sa vezi si nu poti vedea de aproape.

SI astfel s-a nascut AltvinTUR, din dorul meu pentru un dor neincetat de departari,.. din dor pentru cei care isi doresc sa calatoreasca . 

Aplicatie de teren cu facultatea de Geografie la Alba Iulia

Aplicatie de teren cu facultatea de Geografie la Cazanele Dunarii

Aplicatie de teren cu Centrul de Training in Turism la Alba Iulia

Aplicatie de teren de vara 

Aplicatie de teren prin zona Clujului - livada 

O mangaiere de sus sau doar niste fulgi de nea?

Astazi iarna si-a napadit din nou haina pufoasa si alba peste noi. Oare ce dorea sa ne arate? ... Ca inca nu e gata sa ne paraseasca sau a aruncat asupra noastra odata cu Sarbatoarea de Florii, sentimentul  nostalgiei si adierea celor plecati "departe" de langa noi?
 Poate e un semn ca cei plecati inca ne vorbesc, ne soptesc si ne multumesc ca nu-i uitam, ca ii serbam an de an si ca desi prezenta lor nu mai e fizica, amintirea lor dainuie pe veci in noi, in inimile noastre . Sa fii fost acesta un semn prin fulgii mari de nea trimiti din cer care au acoperit iarba primavaratica  sau poate a fost doar o scurta sarutare a figuroasei ierni inainte de a lasa loc primaverii?
Cred ca pentru fiecare dintre noi, raspunsul este diferit, difera poate doar unghiul din care il priveste fiecare.